Mi-a plăcut grozav o mică povestioară primită de la o prietenă pe e-mail. Nu ştiu dacă e adevărată sau dacă e doar una din miile de poveşti care circulă cu internetul, din e-mail în e-mail, dar mi-ar fi plăcut să fie!
N-aş fi pus-o în postarea de astăzi dacă nu mi-ar fi venit un gând...dar gândul o să-l vi-l dezvălui după ce vă spun povestea. Adaptată, bineînţeles, ca să sune aşa cum îmi place mie! :)
Am intrat cu un prieten într-o cafenea mică din Belgia
și am comandat câte o cafea. În timp ce ne
îndreptam spre masa noastră, doi bărbaţi au intrat şi s-au apropiat de bar: "Cinci cafele,
vă rog. Două pentru noi și trei în așteptare". Au plătit, au
luat cele două cafele și au plecat. Mirat, mi-am întrebat prietenul ce înseamnă "cafele în așteptare", iar el mi-a
răspuns zâmbind: "Așteaptă și-o să vezi!".
În timp ce stăteam liniştit la masă şi îmi savuram licoarea, am încercat să observ cine intră în cafenea.
La puţin timp după cei doi bărbaţi, sporovăind vesele, s-au apropiat de tejghea două tinere care au comandat câte o cafea şi au ales să o bea pe terasă, bucurându-se de soarele palid de primăvară.
La puţin timp după cei doi bărbaţi, sporovăind vesele, s-au apropiat de tejghea două tinere care au comandat câte o cafea şi au ales să o bea pe terasă, bucurându-se de soarele palid de primăvară.
Comanda
următoare a constat în şapte cafele şi a fost făcută de trei avocaţi de la baroul de peste drum - trei pentru
ei și patru "în așteptare".
În timp ce desenam cu linguriţa argintată cercuri la suprafaţa lichidului şi
încă mă întrebam ce înseamnă "cafelele
în așteptare", un vârstnic cu haine ponosite, cu mers greoi, puţin
legănat, se apropie sfios de chelnăriţa care îl zărise şi îi aştepta
întrebarea zâmbind: "Aveţi cumva o cafea în așteptare?"...
Un
minut mai târziu, la masa alăturată, cu spatele rezemat de spătarul
înalt al scaunului, bătrânelul cu haine sărăcăcioase sorbea cu plăcere
din cana de faianţă albă, groasă, cafeaua aromată care îl aşteptase.
Aşa
am înţeles că acolo se desfăşura zi de zi un joc al dăruirii - oamenii
care treceau pragul cafenelei plăteau o cafea care urma
să fie servită unei persoane aflată în imposibilitatea de a-și plăti o
băutură
caldă sau a-şi oferi un mic răsfăţ al gustului!
sursa imaginii - Google
Iar eu m-am gândit aşa: voi pregăti la fiecare început de sătămână câte o cafea în aşteptare pentru oricine doreşte să poposească aici...
O cafea virtuală într-o imagine care mi-a plăcut, însoţită de un citat sau de un gând pe care să-l degustaţi în timp ce savuraţi aromata...!
In urma cu o saptamana cred, am citit aceasta povestire tot pe net, dar in varianta spaniola. Mi-a placut actiunea mai ales ca este adevarata si din cate am inteles se intampla in timpul nostru de criza in Italia. :))
RăspundețiȘtergereFain de tot! La fel cred ca ar merge si la o cofetarie, patiserie, covrigarie etc.
O noapte linistita Mariana draga!
Şi mie mi-a plăcut şi dacă e adevărată, îmi place şi mai tare! :)
ȘtergereMulţumesc, Corina, te îmbrăţişez cu drag!
E pe bune. Tata mi-a confirmat ca exista in strainatate si mese in asteptare, nu numai cafea. Am aflat de un loc in Constanta unde se practica asta cu cafeaua... Voi merge sa verific :).
RăspundețiȘtergereCe fain! Şi mie mi-ar place să fie în Sibiu cafeterii unde să se obişnuiască asta...aş trece şi eu pe-acolo să ofer (ca o dependentă de cafea ce sunt :D).
ȘtergereFoarte interesanta istorioara si idea ta e super, mi-ar place si ie sa fie adevarata ... ca doar nu e greu sa servesti pe ineva cu o cana calda de cafea doar iti trebuie vointa de a darui ... Un sfirsit de saptamina minunat draga mea
RăspundețiȘtergereNu-i greu deloc, ba chiar e frumos să dăruieşti...cafea sau orice! :)
ȘtergereZile în tihnă şi ţie, Taniuşa dragă!
Ce frumooosss! Sa stii ca eu poposesc aici mereu, dar aduc eu cafeaua, cea in asteptare o lasam altcuiva care poate nu are! Pup!
RăspundețiȘtergereTe aştept, te aştept cu mare drag să cafelim! :)
ȘtergereVai ce fain!!! Si mie mi-ar place sa fie asa ceva!!! Oare nu se gandeste nimenu! Cu cat drag as oferi si eu!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ce bine ca acum primesc si pe mail ce scrii tu!!!!!! :)
Poate o să se gândească într-o zi...! Mă bucur că o să primeşti pe mail de-acum ce dăruiesc eu! :)
ȘtergereTe pup cu drag!
nu mai beau cafea de vreo doi ani, dar să știi că aștept nu nerăbdare fiecare postare a ta, să o savurez cu drag! Spor în toate cele bune!
RăspundețiȘtergereFly, eu sunt cafegioaică incurabilă, nici măcar n-am încercat să mă las vreodată, doar am micşorat, din când în când, cantitatea :)
ȘtergereTe aştept să treci la savurat postări oricând vei voi. Doamne ajută!
Mariana,ma bucur ca visul tau este adevarat!
RăspundețiȘtergereMi-au spus pustii mei ca au trait ceva asemanator.
Imbratisari! si voi poposi cu drag la cafeluta ta :P
Ce frumos, mă bucur! Şi Irina de la Mare mi-a confirmat şi tot ea zicea c-a auzit cum c-ar fi şi la voi la Constanţa o cafenea din asta specială!
ȘtergereTe-aştept cu drag şi cu bucurie la cafeluţă!
Ce frumooosss! Sa stii ca eu poposesc aici mereu, dar nu am comentat pana acum...
RăspundețiȘtergereMă bucur şi te mai aştept! :) De plidă, mâine, la cafeluţă!
ȘtergereoK! :)
ȘtergereIntr-adevar interesanta...sa ai o duminica placuta!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, duminică frumoasă şi liniştită şi ţie!
ȘtergereO poveste emotionanta, iar daca e adevarata, e minunat. Voi mai reveni pe la tine :)
RăspundețiȘtergereOana, te aştept oricând vei avea plăcerea. Duminică frumosă!
ȘtergereO poveste ce te face sa tresari....
RăspundețiȘtergereMultumim pentru cafeluta si mai ales pentru aroma gandurilor bune si frumoase!
RăspundețiȘtergereCu mult drag, Nicol!
Ștergere...eu mereu poposesc cu drag aici...te imbratisez Mariana draga...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Adriana, mi-era dor de tine! :)
ȘtergereTe îmbrăţişez şi eu, cu drag!
Revin iam povestit sotului istorioara si mi-a zis ca si aici la noi, in Madrid, este o cafeterie in care daca comanzi o cafea iti este platita de altcineva care si cerut o cafea iar tu daca vrei sa platesti o cafea sau doua altcuiva. Deci e adevarat istorioara
RăspundețiȘtergereE perfect! Dacă o să intri acolo vreodată, să-mi spui!
ȘtergereO povestioară frumoasă și adevărată. Din câte am auzit, de anul trecut a început să se practice și pe la noi. Unele localuri din țară au adoptat pentru o perioadă conceptul, apoi au renunțat. Altele încă mai continuă. Tocmai de aceea, condițiile de bază pentru ca aceste acțiuni să aibă succes sunt: informarea publicului, acceptul patronilor și informarea beneficiarilor.
RăspundețiȘtergereAm poposit aici, am savurat cafeaua și am citit. Mulțumesc! O săptămână frumoasă!
Nu pot decât să mă bcur că se încearcă şi la noi împrumutarea obiceiurilor bune.
ȘtergereDac-ar fi şi la mine în oraş, aş trece să ofer şi eu câte-o cafea, cu tot dragul.
Mulţumesc şi eu de trecerea pe-aici! Săptămână cu zâmbete multe! :)
Ce frumos! Nu beau cafea, dar pot oferi una. Sau poate un ceai :)...
RăspundețiȘtergereSi ce daca in Sibiu, Brasov sau in alta parte nu se practica obiceiul? Hai sa fim noi deschizatorii de drumuri! Ce zici? :)
Ar fi....frumos! Nu m-am gândit! Ar trebuit găsit locul...şi omul care să privească la jocul acesta nu ca la o poveste, ci ca la ceva care se pote întâmpla cu-adevărat. Poate ar merita încercat.
ȘtergereMulţumesc, Dana, de trecerea pe-aici! Te mai aştept, cu drag! Îmbrăţişări!
Hei , Minunatelor - unde v-ati risipit precum aroma de cafea cu parfum de femeie ?! Hi , hi , am facut trimitere la filmul cu acelasi nume si la tangoul din coloana sonoră ( " Sciente of woman - Por una cabeza " ) .
RăspundețiȘtergereNu pozez in cinefil erudit - doar imi plac tangourile , companiile stilate si decente , discutiile aierate , povestile cu suflet , cuvintele din suflet , parfumul cafelei din anumite ore ale zilei si mai cu seamă imi place la voi .
Asadar , bucuroase de oaspeti intarziati ?
De ce va mirati , intrebandu-vă cine sun ?! Sunt o păpădie ! Si prevalăndu-mă de statutul meu , de anotimpul propice , va pup pe toate pe nâsuc - asa de bun venit ! Sîc !
Ei, păpădie, oaspete de soi, deisgur te primim şi te mai aşteptăm cu drag la noi!
ȘtergerePentru prieteni uşa-i deschisă oricând şi cafeluţa aromată şi-aburindă! :)
Multumesc ptr. accept , ospitalitate , intelegere !
RăspundețiȘtergereSunt onorat si ma consider privilegiat , bucurandu-mă de găndurile si lumina care vine de la voi !
M-am gandit : " eu nu ma mai duc azi acasă , potop e inapoi si inainte , mai spune sa aprindă si lampa , nu răde - citeste inainte ! " . Hi , hi , am imprumutat cuvintele din căntecelul lui Nicu Alifantis , lui nemaitrebuindu-i deoarece este ocupat cu zăpezile de altă dată ...
RăspundețiȘtergereMai stiu o multime de căntecele si cateva povestiri de suflet . Trebuie insă sa precizez ca nu sunt o " ea " adică o păpădie , ci sunt un " el " adică un păpădic . In esentă pastrez nealterate caracteristicile acestor anonime . Stati sa-mi prezint cartea de vizită :
" O păpădie visează la mai mult de o mie de zboruri către lună si prin soare inapoi . Mai visează uneori ca oameni ca noi cu inimile pline de nenumarati fulgi argintii ca de zăpada , isi vor cănta bucuria infloririi in stradă .
Voi nu stiţi dar o păpădie nu se scutură si nu zboară dacă o inimă mică de copil nu isi suflă toată dragostea peste părul lor necăjit de o adiere de vănt , la mijlocul prieteniei dintre cer si pămănt ... "
Asa ! Acum toate sant clare si la locul lor . Ramane sa hotarati voi Minunatelor dacă mai sunt bine venit . Mai trebuie sa stiti si că sunt o papadie - păpădic tare pupăcios . Evident cu toată consideratia pe care v-o datorez . Si mai sunt drăgălas , spontan , deschis , insa nu-mi fac un merit din asta . Suntem asa cum suntem si cu totii suntem fiii Lui . Mai cu seamă nu putem noi gresi , căt poate El ierta ...
Vă inaintez deci prezenta spre analiză si decizie . In rest stiţi voi : Nasuc !
Cu stimă !
Păpădic .
Ei, Păpădicule, bineînţeles că eşti bineveit aici, mai ales acum că te-ai prezentat!
ȘtergereFoarte frumoasă carte de vizită, un soi de metaforă-n versuri, aşa.
Că eşti pupăcios, asta nu veau să ştiu, căci oricum nu te-ating, de frică să nu-ţi zbor pălăria...:)
Ei , Minunato - nu poţi sa-mi zbori pălăria deoarece am scos-o din prima clipă in faţa ta , a voastră !
RăspundețiȘtergereIar pupăcelile de care vorbeam nu trebuie să-ti inducâ o stare de disconfort ; ele , pupăcelile , sant apanajul păpădiilor . Intr-o lume ciudată , rece , interpretantă , grăbită spre niciunde , cine oare mai observă ori acordă atenţie unui fulg de păpădie care asezat ptr. o clipă pe umarul lor îi pupă pe năsuc pe toţi ...
In acest context , ingăduie sa-ti spun cu toată decenţa si responsabilitatea iar nu cu tupeu că atunci cănd vei simţi o adiere caldă pe obraz să stii că nu este doar văntul de primăvară ci sunt eu alintăndu-te ...
Asa ! Acum am lămurit si acest punct sensibil .
O sa mai adaug ca dincolo de metafore , ma identific cu păpădiile . Nu stiu daca eu le-am ales pe ele , ori ele pe mine . Dar imi amintesc cu nostalgie de vremurile cand suflam cu puterea si bucuria copilariei in puful păpădiilor , urmarindu-le zborul . Visam pe atunci sa văd pămăntul de sus si credeam cu tarie asa cum mai cred incă si acum ca imposibilul este uneori posibil ...
Imi dorisem mai intai sa fiu un nor pufos , apoi m-am multumit sa fiu macar un puf de păpădie , numai sa pot zbura .
Atunci voiam sa fiu o păpădie - acum chiar sunt . Doar că sant ani la mijloc , ani in care nu am mai visat , nu am zburat , nu am vazut pămăntul de sus ci doar de foarte de jos ... ani in care aproape am uitat cine sunt . Nu-i nimic ! Astăzi sunt un puf , maine sunt un alt puf ... In fiecare zi in care căte un puf de gănd isi ia zborul , am sa vin aici si am sa-i deapăn povestea ce o poartă ...
Gănduri bune , Minunato !
Aici, La porţile cerului, se visează, se ascultă, se cântă, se povesteşte, se roagă, se crede...
ȘtergereDacă te regăseşti, poţi poposi oricând, în zbor, în pas lin, în gând.
Zile bune!
Multumesc ! Regret ca nu-ti pot intoarce invitatia , eu neavand blog . Doar le citesc aleatoriu pe ale voastre . Asa am ajuns la tine . De aceea apar anonim in comentarii , neavand cont Google . Cred insa ca anonimii raman sarea pamantului ...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai acceptat " metaforele " mele ... Din anii de pregatire premergatoare si din trecerea nestationara pe la Seminar iar mai apoi pe la Institutul Teologic Sibiu si din intreaga materie de curs , tratate dogmatice , filozofia si istoria religiilor - din toate deci am selectat drept indemn de viaţă cuvintele indemn ale Sfantului Francisc D' Assisi ( desi greco - catolic ) care spune " Iubiti-vă si faceţi ce vreţi ! " . Am preferat indemnul la libertate a spiritului , la constienţa propiei constiinţe , la iubire din suflet si ptr . suflete , neingradita de stereotipuri , conventii de tot felul , canoane rigide si aspre care inabusa ultima scanteie din bucuria , lumina , splendoarea , unicitatea vietii pe care o traim o singura dată ... Nu reproduc citate din teologi , nu am pretentia ca emit judecati de valoare incontestabilă - doar spun ce simt , asa cum simt , fara fariseisme si in detrimentul discursurilor pe de rost , intesate de citate , pilde , invaţaturi ori de psalmi recitati si enumerati ostentativ dar atat de putin simtite in suflet , traite cu tot sufletul , transmise ca o lumina care trebuie sa incalzeasca iar nu sa inghete constiinte , trairi si mai cu seama ganduri aspirante spre cunoastere , spre libertatea de toate felurile , spre pretuirea fara rezerve a celor de langa noi si a entitatii prezente in fiecare din noi . Cu tristete si fara ironie ii privesc pe cei care astazi distrug dinauntrul ei Credinta si Biserica ori speranta din sufletul oamenilor aflati sub neinspirata si personal interesata lor pastorire .
Cu rezerva si amaraciune privesc la cei care in nevinovatia si nemarginita lor neintelegere considera si cred cu tarie in ideea ca avand permanent asupra lor notitele cu psalmi pe de rost si le vor flutura pe la toate colturile , chiar cand stau la coadă si se calca in picioare ptr. Sfanta Aghiasmă in faţa Patriarhiei , sub privirile indiferente ale Inaltului cap al Bisericii , asa cum de altfel se strivesc unii pe altii strivindu-si de fapt ultima frantura de omenie pe la mai toaje pomenirile , comemorarile , zile de praznuire precum cea a Sfintei Paraschieva , in care miza suprema este sarmaluţa si ciolanul iar nu blandetea , toleranţa , buna cuviinţa , pastrarea bunei randuieli pe care poporul acesta oropsit a reusit sa le mentina de la inceputuri dar pe care le pierde acum prin meschinatate , minciuna , ipocrizie si mai ales falsitate si necredinta ridicate la rang de inalta cinste , indreptare si exemplu ptr.noua generatie .
RăspundețiȘtergereStii , parca îi vad pe toti nevinovatii la care am facut referire , stand la coada intr-o zi anume si in faţa Unicului Judecator ... Nu vor realiza unde sant si se vor călca in picioare ca si pana atunci , fluturandu-si notitele cu psalmi si fortand intrarea intr-un loc in care sufletele lor care l-au preamarit pe Dumnezeu doar cu vorba , renegandu-l insa cu fapta - sufletele lor deci nu vor intra in veci si pururi , deoarece nu au inteles nici o clipa care este Adevarul , Lumina si Calea ...
Nu , nu am folosit in cele spuse pana acum cuvintele altora - imi sunt suficiente gandurile si cuvintele mele !
Nu m-am erijat nici in judecatorul tuturor si constientizez ca sunt ultimul chemat sa dea referinte si sa traga concluzii . Nu ma prevalez nici o clipa de cuvintele Lui : " Cei din urma vor fi cei dintai "
RăspundețiȘtergereNici nu am intentionat sa fac o demonstratie de forta pretinzandu-mă un fin cunoscator in radiografierea societatii civile ori in morală si credintă .
Pur si simplu am adaugat la specificul blog.ului tau modestele si neavenitele mele comentarii , nu doar ptr. a fi in ton cu linia ta de blog ci si ptr. faptul ca asa am considera eu ca trebuie sa spun ceea ce cred . Cine nu este de acord cu mine sa ridice primul piatra si sa loveasca ... Eu pot sa le duc pe toate .
Multumesc ptr. timpul si spatiul acordat !
Cu stima !
Dragă Păpădic...îmi eşti simpatic, deşi încerci, subtil, să mă provoci, deşi sub scrisa bunăvoinţă, toleranţă şi iubire pentru aproapele, aduci în faţă un soi de judecată, deghizată în preocupată constatare.
RăspundețiȘtergereCred că Ortodoxia e mai mult decât coada la Aghiazmă, mai mult decât pofta din maţe şi săturarea lor gratis în zilele de hram, aşa cum o văd amatorii de ştiri beton, care, culmea, mereu şi mereu surprind la sărbători doar aceste aspecte, ale îmbulzelii şi înfulecatului.
Cred că Ortodoxia e lacrimă şi Har şi bucurie a unui neam sfânt şi creştin, e Carne şi Sânge, e brazdă şi grâu şi a fost păstrată nealterată şi mărturisită în multe feluri doar de cei care au iubit cu-adevărat Adevărul până la moarte şi dincolo de ea.
E Ortodoxia mamei care-şi alăptează pruncul rostind psalmi sau "Doamne, Iisuse", e Ortodoxia maicii bătrâne ce-şi aşteaptă încă în poartă fiii nu de la oaste, ci din războiul lumesc. E Ortodoxia trăită-n coate şi genunchi, la propriu, în creştetul muntelui sau în crăpăturile pământului de vreun pustnic uitat de pomenirea lumii ori de pofta ei. E Ortodoxia scrisă cu sânge de mucenic, în temniţele comuniste şi în însingurarea din veacul acesta ce "se dă" liber...Şi-n toate formele astea ale Ortodoxiei, sufletul omului e liber şi bucuros şi împlinit, pentru că e-n Hristos.
Şi că veni vorba de Ortodoxie, din Capela Institutului Teologic din Sibiu, pe care zici că-l cunoşti, te salută Sfântul Nichita Romanul, ocrotitorul ei, Mare Mucenic şi Mărturisitor, martirizat de goţi pe la anul 370 pentru credinţa creştin-ortodoxă şi nu pentru ciolanul de sărbători.
Iar în faţa dreptului Judecător, da, una suntem, bogatul, săracul, elinul, iudeul, dreptul, păcătosul, Preasfinţitul, ateul, ortodoxul ciolănar ori neoprotestantul deţinător de previziune şi adevăr absolute şi vom da fiecare socoteală pentru cum am crezut şi pentru cât în Hristos şi Adevăr am iubit (şi poate va fi îmbulzeală căci, da, Împărăţia Cerului se ia cu năvală).
N-am folosit nici eu cuvintele altora în ce-am spus, doar ce simt şi ce cred.
A fost frumos preludiul folosit de tine înainte de-a ajunge la subiectul pe care îl voiai discutat. Am simţit în el un suflet educat pentru frumos şi m-am bucurat.
Însă polemicile nu-mi plac în niciun fel şi-mi pare rău că, "nevinovat" şi-aproape delicat şi-au găsit locul aici.
Taci tu Minunato ! Diferentele de opinii religioase au facut doar rau omenirii . Hai sa fim macar noi doi si restul lumii - dincolo de toti si toate ...
RăspundețiȘtergereNu ai inteles ca am evitat cat am putut sa te domin cu istoria Ortodoxismului si compuneri de predici . Daca nu le mai stiu si nu le-am mai practicat eu , atunci nu stiu cine le mai stie ...
Preiau compunerea ta postata , ca pe o inflacarata tema pioniereasca de clasa gimnaziala ... Poate vei reusi candva sa-ti dai masteratul ...
In rest , sa-i lasam pe sfintii de prin capelele Institutelor Teologice de grad Universitar din Sibiu si Bucuresti sa se priveasca in ochi cu sefii de promotii atarnati in tablourile de pe holurile respectivelor institute ... Au multe sa-si spună unii altora .
Noi insa nu mai avem nimic a ne spune ! Am ajuns rapid intr-un arogant si atat de sters si minuscul schimb de replici pe care eu le consider dezonorante si sub demnitatea mea !
Nu-ti face griji -nu voi mai trece pe la tine - nu ma voi simti lezat de stergerea comentariilor mele la postarile tale .
Iti doresc NUMAI BINE !
Masteratul o să mi-l dau la Maestru, desigur. Mă bucur cât pot pentru timpul alocat pentru studiu...căci omul cât trăieşte, învaţă.
ȘtergereIar despre istoria Ortodoxiei, neindexată, o să citesc la Sinoadele ţinute până în secolul VIII. Îmi pare rău că te-ai atacat aşa (asta spune multe), iar pentru replicile pe care le numeşti dezonorante şi sub demnitate nu mă simt responsabilă, sub demnitate sunt subliminalele trimise de tine, înfundate de apropouri la ciolan şi sarmale şi călcarea în picioare la moaşte, dar bine învelite în "grija" pentru păstrarea bunei rânduieli strămoşeşti şi a Adevărului.
Comentarii n-am şters, parol, în afară de două, care conţineau fiecare câte-o singură literă: unul un "M", celălalt un "E", la aceeaşi postare şi anonime ambele şi care oricum n-aveau niciun sens. Deci nu ştiu pentru ce mă învinuieşti.
Desigur că nu mai avem nimic a ne spune, eu am spus ce-aveam de spus de când ţi-am ghicit râvna mărturisirii.
Acum îţi răspund din bună creştere, ca să-mi iau la revedere, deşi mama mi-a spus să nu stau de vorbă cu necunoscuţi. Şi ştiu sigur că vei (mai) accesa şi citi această postare, aşa cum ai accesat-o de peste 100 de ori în ultimele două zile...