Larg deschideţi poarta...

Hristos Se naşte! Astăzi! Prezentul acesta rostit în tropare şi în toate colindele ne face contemporani cu Dumnezeu, ne duce în mijlocul tainei...
Crăciunul, Sărbătoarea, e o stare...nu-i nici colacul, nici bradul, nici cârnatul, nici chiar petrecerea nu-i. E bucuria care te cuprinde când ştii şi simţi şi recunoşti că Hristos S-a născut. Şi încă Se naşte pentru toţi cei care nu-L cunosc. Şi încă Se naşte pentru cei a căror singură şansă este re-naşterea nădejdii şi credinţei în El.

Hristos e nădejde şi împlinire deopotrivă! Hristos se naşte!
Larg deschideţi poarta...să intre în casa inimii voastre har peste har!

Ochişori noi pentru Leontina

E vremea colindelor, e vremea bucuriei, e timpul dăruirii. 
Mici sau mai mari, cuminţi sau neastâmpăraţi, ascultători sau răsfăţaţi, copilaşii îşi pregătesc de zor scrisorelele către Moş Crăciun. 
Leontina-Nicoleta ar scrie şi ea...dar nu poate. Ochişorii ei n-au cunoscut niciodată alergarea creioanelor pe albul hârtiei, n-a desenat niciodată zâne, flori, soare şi castele şi, mai trist de-atât, n-a văzut niciodată chipul mamei. 
Oare de ce ...? Pentru că Leontina nu vede! Suferă de o afecţiune gravă o ochilor, dobândită încă de la naştere: Retinopatie de prematuritate cu dezlipire totală de retină.
Deşi a trecut printr-o operaţie în Belgia, problema vederii nu s-a rezolvat. Singura şansă a rămas acum o clinică din Statele Unite ale Americii, care poate realiza intrevenţia pentru suma de 30.000 de dolari. O sumă uriaşă pentru părinţii fetiţei, care au venituri modeste, dar care simt că nu-şi vor recăpăta liniştea până ce copilul lor nu va putea vedea măcar puţin din lumea minunată creată de Dumnezeu. 

Întreaga poveste a Leontinei-Nicoleta o puteţi afla dacă treceţi pragul căsulei ei virtuale. O veţi găsi aici, aşteptându-i bucuroasă pe cei care vor să intre şi să o colinde cu gânduri şi fapte bune...

Dar de gând de Moş Nicolae

Bucuriile sunt năzuinţe fireşti făpturii noastre. Oamenii cred că le pot avea prin ceea ce pot lua, prin ceea ce pot câstiga de la alţii. Astăzi se crede îndeobşte în binefacerile materiale aduse de această atitudine de viaţă. De aceea aleargă, se zbuciumă, se vând şi cântă numai pentru bunuri materiale. 
E o mare rătăcire. Omul care vrea şi cere pentru sine poate avea plăceri, dar nu bucurii. Nimic din ce caută el nu poate aduce bucurii. Egoistul, hrăpăreţul nu cunosc aceste stări de lumină şi plinătate. Năzuinţele lor nesăţioase arată cât de mult sunt în lipsă.
Adevărata bucurie vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Eşti mare şi puternic prin ceea ce poţi dărui altora, nu prin ceea ce poţi lua de la ei.
Eşti câtă putere de depăşire, câtă putere de jertfă ai. Numai cel ce dă dovedeşte că este cu adevărat bogat.

Ernest Bernea - Îndemn la simplitate (din volumul Preludii)

Cu gândul la Părintele Arsenie...

Când cineva se "încumetă" să se lase în conducerea Providenţei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adică să-şi depăşească conştient condiţia sa umană - sub acţiunea Harului de Sus, bineînţeles - poate vedea de aici arvuna desăvârşirii sale, într-un sentiment de liberare, ca o înviere din morţi. Timpul, cauzalitatea, lumea, viaţa şi toate vămile cunoaşterii, pline de chinul contrazicerilor, rămân la pământ, ca o găoace de ou când iese din ea un pui viu, sau când dintr-o omidă păroasă - trecută aparent prin moartea unei crisalide - iese şi zboară un fluture în culorile curcubeului. 

Părintele Arsenie Boca - Cărarea Împărăţiei

Sunt astăzi 23 de ani de când Părintele nostru drag, Arsenie, a trecut hotarul Împărăţiei. 
Am nădejde tare că de Acolo, de lângă pieptul cald al Iubirii, mijloceşte şi se roagă pentru noi.
 Hristos a înviat, Părinte!

Scenariu adaptat

Pentru că de două săptămâni mă confrunt la serviciu cu nişte absurdităţi venite de sus, care n-au nici sens, nici justificare logică şi nu aduc nimănui niciun folos, dimpotrivă, strică nervii şi mănâncă timp preţios în detrimentul comunicării cu oamenii, las şi eu, zâmbind cu amărăciune, frustrările-mi să glăsuiască prin povestioara ce urmează:


În anul 2012, vine Dumnezeu la  Noe, care trăia liniştit lângă familia lui şi-i zice: 

- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar, mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile ca să pregăteşti toate acestea.

După 6 luni de la întâlnirea cu Noe, se uită Dumnezeu spre pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină.
- Noe!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca?
- Iartă-mă, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp...
 Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi nu am respectat normele de înălţime.
Apoi, compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut.
Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate, deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete, care-i o specie protejată! Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.
Când am început să adun animalele, am fost acuzat în instanţă de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor şi de asemenea, au susţinut că a pune atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.
Apoi, cei din Ministerul Mediului au spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu despre implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului.
Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotarât câte minorităţi şi grupuri etnice să angajez pe şantier. Blocul Sindical nu mă lasă să fiu ajutat de propriii-mi copii la construcţie, deoarece aceştia nu fac parte din Sindicat, nu sunt autorizaţi şi uneltele lor nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.
Ca să fie totul şi mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile şi mi-a pus interdicţii, deoarece susţine că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie.
 Deci, Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie pe puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai cerut!
 
 Dintr-o dată cerul se lumină, norii disparură, iar soarele apăru din nou, parcă mai strălucitor. 
- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? se minună Noe...
- Nu, Noe...se pare că mi-a luat-o guvernul înainte!

 

Dor de Sfântul Nectarie. Dor de Aegina

A trecut un an şi-un pic...
Acelaşi drag. Şi-un dor mai mare...Dor de Sfântul Nectarie. Dor de Aegina.

 

 Despre Sfântul Nectarie la el acasă - şi aici.

Amintiri şi drag de Cuviosul David

O, robule al lui Hristos, Cuvioase David, la tine alergăm acum, în vremea necazului.Valurile ispitelor s-au ridicat asupra noastră şi norii deznădejdii vor să ne înfricoşeze. Dar avem credinţă că nu ne vei lăsa să fim biruiţi de puterile diavoleşti. 
Vino în ajutorul noastru, cum ai venit în ajutorul atâtor oameni întristaţi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul mulţimii de bolnavi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit ori de câte ori ai fost chemat cu credinţă de către cei care mai apoi s-au bucurat de minunile tale. 
Şi chiar dacă şi în acest ceas al rugăciunii vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastr, dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în mijlocirile tale.
A strigat oarecând către Hristos tatăl copilului chinuit de diavol: "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!". Aşa srtigăm şi noi acum: credem, Cuvioase David, ajută necredinţei noastre! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari în credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor pământeşti. Şi ducând lupta cea bună pentru mântuire, să îşi mulţumim în toate zilele vieţii noastre că te avem grabnic ajutător şi ocrotitor şi să lăudăm până la suflarea cea mai de pe urmă Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Acatistul Sfântului David din Evvia) 

Cu gândul şi cu tot dorul am fost şi eu astăzi la prăznuirea Sfântului, în Biserica sa de lângă Rovies, cea învăluită în mireasmă de pini şi tămâie şi-n cântări îngereşti. 

 Apoi am alergat la "sertarul" cu poze, de unde le-am scos pe cele câteva care au rămas nearătate aici. 

 

   

Mi-am amintit apoi cu drag o mulţime de locuri frumoase, din nou prilej de mulţumire Sfântului că ne-a adus acolo şi Bunului Dumnezeu pentru măreţia şi frumuseţea lucrurilor Sale. 

Anul trecut, la întoarcerea de la Cuviosul David, ne-am oprit în micul port Limni să ne luăm porţia de apus de soare...

Deşi era ora la care localnicii ieşeau la plimbarea de seară, totul era tihnit şi plin de pace, anume parcă să nu ne strice liniştea cu care coborâserăm de la Sfântul. 

Pe un ponton, un tată şi un fiu pescuiau. 

În zare, mare şi bărci şi ţărmuri şi pădure se contopeau, topite-n lumina roşiatică de-amurg. 

Ca o rugăciune...Ca o lumină de candelă înaintea icoanei Cuviosului...

 

 Iosefinei şi lui Dan...Ca-ntr-un gând să mărturisim...

Acasă la Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Sfântul Dimitrie s-a născut şi a vieţuit în cetatea Thesalonicului în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, tatăl său fiind însuşi voievodul cetăţii. De teama prigoanelor pornite împotriva creştinilor, părinţii şi-au botezat în taină feciorul în credinţa creştină şi s-au îngrijit ca acesta să dobândeasca tainele dreptei credinţe şi deprinderile unei vieţuiri în cinste şi demnitate.
Găsit vrednic de urmat tatălui său după ce acesta a părăsit vremelnica viaţă, Dimitrie a fost chemat de însuşi Maximian împăratul la conducerea cetăţii.
Însă în curând credinţa şi gândurile creştine ale tânărului voievod au fost mărturisite prin fapte şi au fost cunoscute de împărat, care a ordonat prinderea şi aducerea lui Dimitrie în temnniţă, unde, mărturisind până la capăt credinţa în Dumnezeu Cel Unul, a fost însuliţat şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.

În vara aceasta, a rânduit Domnul să ajung la Thesalonic şi să mă închin şi să mă rog Sfântului în casa sa, în locul în care a fost întemniţat, a pătimit şi s-a jertfit, în locul din care de la începutul anilor 300 după Hristos, când Sfântul a fost martirizat şi până astăzi izvorăşte nu numai mir, ci izvorăsc biruinţi şi binecuvântări tuturor celor care îl cheamă în ajutor prin rugăciune. 


 Biserica Sfântului Dimitrie - Thesalonic, Grecia

Sfintele moaşte, izvorâtoare de mir şi bucurie

 

Mormântul Sfântului Dimitrie, aflat într-una dintre cele cinci abside ale Bisericii, în care a sălăşluit cinstitul trup izvorâtor de miresme până la mutarea în raclă.

 Cripta subterană din subsolul Bisericii Sfântul Dimitrie este locul în care se pare că a fost întemniţat şi mai apoi martirizat Sfântul. Bucăţile şi ansamblurile de piatră descoperite de arheologi au fost identificate ca fiind piese dintr-un altar şi dintr-un baptismariu, dar şi alte obiecte şi bucăţi de piatră cu însemne creştine.

 Biserica din catacombe...

Undeva în stânga altarului, deasupra întrării în biserica subterană, sunt aşezate moştele Sfintei Muceniţe Anisia fecioara, care a plătit cu moarte mucenicească credinţa în Hristos tot în vremea împăratului Maximian, asemeni Sfântului Dimitrie, dimpreună cu care se bucură şi în Biserica pământească, dar mai cu seamă în cea cerească.

 

Etichete :)

Ferry-garaj

Fetiţa şi marea

Felinar

 


În aşteptare

Mic dejun gratis

Îmbrăţişare

Foto de familie

 

...to be continued...! :)