30 noiembrie 2013

Noiembrie...Mozaic şi alte imagini


Uimitor cum trece timpul...Am postat o singură dată luna aceasta, de ziua Cuviosului David, dar nu-mi pare să fi trecut de-atunci patru săptămâni.

Mi-aş fi dorit să reuşesc mult mai multe pe blog, să pot să-mi pun la punct materialele şi să le postez, să pun poze, să particip la provocarea Irinei pentru luna noiembrie, aleasă ca lună a mulţumirii, dar n-am reuşit nimic din toate astea. 
Aş fi avut ce scrie, pentru că am avut o lună bogată în de toate, bune şi rele, de la călătorii, evenimente, bucurie, la resemnări şi probleme de sănătate.
Pentru toate, încerc şi învăţ să mulţumesc Domnului aşa cum se cuvine. Şi mai încerc să înţeleg în toate voia Lui şi să desluşesc bucuria ascunsă în suferinţă... 




Nu pot să închei oricum, pentru că astăzi e zi însemnată: prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, Întâiul chemat şi a Apostolului ardelenilor, Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna. 
Pun aici ofranda mea, concretizată în câteva fotografii strânse din locuri ce poartă urma, amintirea, rodul credinţei şi al mărturisirii lor. 
Să ne învrednicim de rugăciunea şi de mijlocirea lor!

Dervent, în Dobrogea încreştinată de Sfântul Andrei





Răşinariul Sfântului Andrei Şaguna, în inima Ardealului





1 noiembrie 2013

Ziua unui prieten special


Astăzi e ziua unui prieten drag - Cuviosul David din Evia.
Cum ne-am cunoscut, cum ne-am întâlnit, cum mi s-a bucurat sufletul, cum mi s-a luminat mintea să pricep Pronia dumnezeiască, am mai scris aici şi-aici şi-aici, de veţi voi să aflaţi, răsfoiţi, cu răbdare, postările...

Astazi n-o să povestesc prea multe despre Sfânt. O să spun doar că vara aceasta, ajungând în Attica pentru trei zile, paşii şi dorul ne-au dus neaşteptat şi cu totul minunat din nou spre Evia (deşi în ziua aceea planurile erau făcute pentru un cu totul alt loc) unde Sfinţii noştri dragi - Sfântul Ioan Rusul, Cuviosul David, Părintele Iacov Tsalikis - ne aşteptau cu bucurie şi ne-au primit cu porţile mănăstirilor deschise şi cu revărsare de binecuvântări. 

Pe Evia cea verde şi încântătoare am aflat-o mai frumoasă toamna decât în miezul verii, având soare blând şi ţărmuri aproape pustii, golite de zarvă, pline de tihnă, de pace, de frumos.
Am sorbit cu nesaţ mireasma de pin şi apă sărată şi nu mi-am mai săturat privirea de verdele ei viu. 
Iar Sfinţii, în taina lor, ne-au deşertat în suflete bucurie peste bucurie, ca în cea mai frumoasă sărbătoare.


Viaţa în culori vii şi trăiri mai presus de cuvinte...






























































Prin pădurile Eviei, o parte din povestea retsinei - secretul vinului cu aromă înconfundabilă...


Acasă la Cuviosul David...

 

Acasă la Sfântul Ioan Rusul...




  



28 octombrie 2013

Tu eşti o minune!


De multe ori am avut senzaţia că îi învăţăm pe copiii noştri - împinşi de un sistem şcolar absurd sau aşa, pur şi simplu - lucruri care nu le sunt de niciun folos.
 Mi s-a întâmplat, deasemena, de-a lungul vieţii mele de scolăriţă (şi nu numai atunci) să fiu nevoită să ingurgitez informaţii care nu mi s-au lipit de minte şi care în loc să cladească au dărâmat, au săpat adânc la temelia stimei de sine sau a credinţei despre oameni şi lucruri...

Astăzi am citit ceva ce mi-a întărit gândul acesta al meu:
  
Noi trăim în fiecare secundă un moment absolut nou şi unic al universului, care nu se va mai repeta niciodată...Şi ce îi învăţăm noi pe copiii noştri? Îi învăţăm că doi şi cu doi fac patru şi că Parisul este capitala Franţei.
Oare când vom începe să-i învăţăm ce sunt ei?
Noi le-am putea spune: "Ştii cine eşti tu? Tu eşti o minune. Eşti absolut unic. În toţi anii care au trecut nu a mai existat un copil ca tine pe Pământ. Picioarele tale, braţele tale, degetele tale, felul în care te mişti - toate sunt unice! Tu poţi deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu ai capacitatea de a face orice. 
Da, esti o minune, iar atunci când vei creşte, vei putea avea la rândul tău un copil, care va fi şi el o minune..."
Cu toţii trebuie să facem eforturi pentru a face din această lume o lume demnă de copiii ei.
 (Pablo Casals, 1876-1973, violoncelist şi dirijor, unul dintre cei mai mari violoncelişti ai tuturor timpurilor)

Sunt lucruri atât de fireşti, atât de simple, încât pot părea banale...
Oare de aceea uităm să le spunem?


















21 octombrie 2013

Praznic transilvan


Marea revoluţie nu e nici cea Franceză, nici cea Rusă. Ea nu a trecut nici prin Place Concorde, nici prin Piaţa Roşie. Marea Revoluţie a trecut prin Gheţimani şi Golgota, de aceea este tot timpul profundă. 
Marea revoluţie e în ordinea spiritului, e lupta împotriva minciunii şi injustiţiei, împotriva falsului şi-a împilării. 
Marea revoluţie vrea o ţară în care să sece isvoarele răului, vrea o ţară în care puritatea, dragostea, iertarea şi caritatea strălucesc mai tare ca Soarele dimineţii de vară.
(Ernest Bernea, 9 X 1974, Bucureşti - în volumul  Meditaţii filosofice)

Mi s-a părut potrivit gândul acesta spre a-l scrie aici, astăzi, în ziua prăznuirii Sfinţilor Transilvăneni. L-am scris cu gândul la ei, ca la unii ce-au crezut până la jertfă în toate idealurile de mai sus: dragoste, iertare, dreptate, adevăr, credinţă.
Pentru ale lor rugăciuni, să ne lumineze Domnul şi să ne tămăduiască de apostazie de la adevărurile istorice şi de credinţă şi mărturisire ortodoxă!

Despre Sfinţii Transilvăneni am scris şi aici

Foto - mănăstirea Afteia (Cioara), unde pentru o vreme a stăreţit, s-a rugat şi s-a împotrivit unirii ruşinoase a Bisericii străbune cu Roma Cuviosul Sofronie - Mărturisitorul de la Cioara, luptător neînfricat pentru ortodoxie în Ardeal.












13 octombrie 2013

Cele mai frumoase...


...apusuri din vara aceasta...

Acelaşi soare, acelaşi cer, aceeaşi mireasmă a mării adusă de vântul ce se înteţea în amurg. 
Aceeaşi poezie a culorilor, acelaşi amestec înnebunitor de umbre şi lumină. 
Aceeaşi scrutare neostoită, acelaşi dor de depărtări cu fiecare contemplare...
Aceleaşi în fiecare zi...şi în fiecare zi, altele...




























Related Posts with Thumbnails