Ianuarie în imagini şi gânduri

Am rămas cu cele câteva poze făcute în primele zile ale lui ianuarie, n-am apucat să fotografiez nici zăpada mult aşteptată, până să mă mobilizez, s-a topit! 
Am surprins însă în mozaic un fel de anotimp întreit: frunze şi ciulini uscaţi, fire de iarbă vie, verde, muguri nerăbdători să pocnească, amurguri cu soare roşu, gheaţă, podoabe şi-un lampadar, ca un semn luminos, ca o promisiune, înălţat în noaptea dintre ani.

Ianuarie a fost o lună în care m-am mobilizat greu, revenirea după sărbători în cele cotidiene mi s-a părut aşa, un fel de luare de la sânul mamei prea devreme. Deşi m-am odihnit şi am facut lucruri plăcute, în tihnă, lângă cei dragi, tot timpul acesta frumos de iubit, de meditat, de bucurat, nu mi-a săturat sufletul de visare şi trăire boemă :)
 Încă mai aştept prilejuri de evadare şi încerc să fac din lucrurile frumoase sărbătoare, să le gust, să le sorb, să mă hrănesc.
 Iar în piedici şi lucruri dureroase, în mărunţişuri şi mizerii nedemne de socotit, încerc să nu uit dorinţa  pe care am aşezat-o la începutul acestui din-nou-început: să fiu curajoasă! 
Mă gândesc însă că aş vrea să fiu şi în bucurie curajoasă...să o trăiesc intens şi dăruit, cu mulţumire, să nu se întâmple vreodată mă port cu ea ca şi cu un cadou pe care îl primeşti, îl admiri, îl placi, dar îl pui cuminte şi temător înapoi în ambalajul lui strălucitor şi preafrumos...