"Viaţa este o surpriză. Dacă trecem pe lângă oameni fără să-i privim cu dragoste pierdem zâmbetul lor. Privirea este o chemare, o staţionare în suflet. Iubirea nu e doar ceea ce dă inima, ci ceea ce dă glasul, privirea, mâna pe care o întinzi.
Nu ai nevoie de multe ca să fii fericit; un cântec şi puţin infinit.
Lumea e făcută din foarte puţin. Oricât de palidă ar fi ziua totul este trecător. Adormi, te trezeşti. Aproape, departe sunt doar nişte valori date de minte. Cântec de pace, cântec de război. Arme pentru vorbe.
Când trec anii, ce lasă în urma lor? Geamuri fumurii. Ne jucăm cu dragostea, de-a dragostea.
Zâmbetul este atunci când colţurile gurii sunt dulci în sus. Chiar dacă uneori mai coboară, acel contur al buzelor este într-un balans. Şi nu se poate stinge în întuneric. Şi ochii ştiu să surâdă. Şi mâinile. Totul în toate."
(părintele Hrisostom Filipescu)
Nu, azi nu e zi de bilanţ. Căci, în opinia mea, bilanţul e un necesar al fiecărei zile, ca să te împaci tu cu tine, cu alţii, cu Doamne. Azi e zi de mulţumire, de recunoştinţă, de bucurie.
Sunt bucuroasă pentru tot ce am, pentru tot ce am primit. Pentru oamenii dragi de lângă mine, pentru prilejuri, pentru întâmplări. Pentru mama.
Sunt uşor tristă gândind la iubiţii sufletului meu pe care i-am pierdut...dar locul lor e mereu cald în inima mea. Sunt tristă pentru întâmplările şi întâlnirile mai puţin bucuroase pe care le-am trăit şi care încă străjuiesc ca o umbră clipele în care privesc înlăuntrul meu. Dar peste tot şi toate, azi pot să aştern bucurie...pentru că de-a lungul drumului acestuia minunat care e viaţa, Cineva m-a învăţat să am, întâi de toate, nădejde.
An cu inimă plină şi bucuroasă să avem, dragii mei toţi, virtuali şi reali!
Gând bun!
