25 aprilie 2010

Popas la Raşinari sau amintiri din iarna ce-a trecut


Sfârşit de iarnă. Senin. Dealuri cu dor de înverzire. Bucăţi de glie amestecate cu urme de zăpadă.

Drumul urcă uşor, şerpuind, ascuns de arbuştii care dintr-o dată se dau la o parte, dezvelind, cu fastul ridicării cortinei, Mănăstirea...
Albă. Delicat-semeaţă. Frumoasă ca o mireasă, purtând cunună chipul Cerului, răsfrânt în turlele de-argint.
Dincolo de pragul ce pune graniţă între lumi, fumul tămâii îmbrăţişează lumina, ţesând dâre lungi, diafane.
În strană, o maică. Şi glasul ei îngeresc aşează peste liniştea locului bucuria slavoslovirii : "...noi, cari pre Heruvimi cu taină închipuim..."








23 aprilie 2010

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă



"Mult nevoitorului al lui Hristos, Marelui Mucenic Gheorghe, acum toţi din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfinţitele locaşuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; şi ca unul apărător al credincioşilor şi ajutător, cu credinţă să-i strigăm: Bucură-te, Mare Mucenice Gheorghe!" (Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe)

Născut într-o familie de creştini în Capadocia, crescut în dreapta credinţă, pruncul Gheorghe rămâne orfan de tată şi la scurt timp se mută împreună cu mama sa în Palestina, unde era familia acesteia.
Aici, tânărul Gheorghe, ajungând la vârsta desăvârşită, fiind destoinic, curajos, priceput, a îmbrăţişat slujba armelor şi pentru vitejia sa în luptă, dar şi pentru chipul lui frumos, s-a învrednicit a fi pus conducător de oaste în garda împăratului.
În vremea aceea domnea împăratul păgân Diocleţian, care la îndemnul ginerelui său, Galeriu, porneşte în anul 303 prigoana împotriva creştinilor.
Iubitor de Hristos şi nesuferind defăimarea Împaratului său ceresc de către păgâni, Gheorghe se înfăţişează singur înaintea împăratului şi se declară creştin. Uimit de mărturisire şi înfruntare, Diocleţian ordonă chinuri şi temnită pentru tânărul mărturisitor, care trece astfel prin toate vătămările muceniciei : lovituri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, trasul pe roată, băutură otrăvită, încălţăminte cu cuie, groapa cu var, din toate scăpând nevătămat.
Prin toate pătimirile prin care a trecut cu biruinţă, pe mulţi i-a adus Sfântul la credinţa cea întru Hristos. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, lepadându-se de idoli, a mărturisit credinţa creştină, fapt care i-a adus osândirea la moarte.
Văzând că nu poate să-l înduplece să se lepede de credinţa sa nici prin onoruri, nici prin linguşeli şi făgăduinţe, Diocleţian a poruncit să i se taie capul. Ajuns la locul osândirii, în afara cetătii, Sfântul a mulţumit lui Dumnezeu şi singur şi-a plecat capul sub sabie, în ziua de 23 aprilie.

"Ca un izbăvitor al celor robiţi si celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre." (Tropar, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe)

20 aprilie 2010

Pârguire


Un cireş înflorit
mi-e sufletul
în primăvara gândurilor
şi aştept
întinderea mâinilor tale
să-l scuture
şi să-mi aducă
un alt anotimp.

18 aprilie 2010

Pentru că suntem "chip si asemănare"


"Toată frumuseţea firii vine din taina celui Tainic.
Fără această taină a celui Tainic, firea nu ar putea păstra nici măcar o clipă acea frumuseţe liniştită şi blândă care străluceşte în ea.
Toată firea zidită este ca un nor care stăvileşte lumina puternică şi domoleşte flacăra dumnezeiască.
Subţirimea sau grosimea acestui nor este legată de vederea noastră sufletească. Pentru sufletele gingaşe, acest nor este subţire şi străveziu, iar pentru cele grosolane, gros şi întunecos."

Sf'ântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Cuprinse de frica si uimire...

.


Aşa au plecat Maria-Magdalena, Salomeea si Maria, mama lui Iacov, de la mormântul Mântuitorului : cuprinse de uimire şi frică, căci ochilor lor de carne, care-au privit cum Hristos a fost aşezat în mormânt, ochilor lor se arăta ceva mai presus de înţelegere - piatra gropniţei răsturnată şi mormântul gol...
Însă vederii lăuntrice a Magdalenei, S-a descoperit, în toată Slava, Cel Înviat...şi a strigat-o pe nume...
În Sfântul Altar, în fiece Liturghie, Hristos se jertfeşte, se ascunde în mormânt si înviază înaintea ochilor nostri. Şi-apoi ni se dăruieşte...şi apropiindu-ne noi de Sfântul Potir, ne strigă pe fiecare, pe nume...
În amintirea credincioaselor femei purtătoare de mir, Biserica serbează în Duminica Mironosiţelor Ziua Femeii Creştine şi ne cheamă - mame, fiice, soţii - nu numai pentru a ne cinsti, ci şi pentru a ne face purtătoare de bucurie, de nădejde, de lumină, de viaţă. Şi de vestire : Hristos a înviat!

Related Posts with Thumbnails