Înţelepciunea săptămânii - versetul 8 din 52

.amănunte aici

Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui.
Romani 8, 28

E un verset drag sufletului meu şi al cărui adevăr şi lucrare şi mângâiere s-au vădit, nu o dată, în viaţa mea...


"Când eram la Stomio, am coborât odată în Koniţa şi mă întorceam la mănăstire încărcat cu multă greutate. Mergeam pe o cărare abruptă şi strâmtă şi mă grăbeam să ajung repede, deoarece soarele se grăbea să apună şi nu voiam să neglijez îndatoririle mele duhovniceşti.
Pe la mijlocul drumului, însă, văd înaintea mea pe cineva cu doi catâri încărcaţi cu lemne. Unul căzuse de o parte a cărării, celălalt de cealaltă parte. Deja omul se afla în primejdie. Era firesc să-l ajut. Aşadar, l-am ajutat şi i-am cărat şi lemnele o bucată de drum. Omul s-a bucurat. Mi-a spus "mulţumesc" de o mie de ori, însă şi eu m-am bucurat că l-am ajutat.
Am întârziat cam vreo douăzeci de minute. Am luat-o din nou la picior.
"M-ai salvat, m-ai salvat!", îmi striga acela de departe. Dar când am ajuns în vârf, ce să văd? La o distanţă de douăzeci de minute de mers, avusese loc o avalanşă. Se desprinseseră nişte stânci şi o luaseră la vale ca aruncate din praştie, târând după ele copaci şi tot ce întâlneau în cale. Atunci am înţeles că dacă nu m-aş fi oprit, aş fi fost pierdut. Dumnezeu a iconomisit ca aceluia să-i cadă catârii, ca să mă izbăvesc eu. Şi pe deasupra mai şi mulţumea.
Atunci m-am întors înspre locul de unde venisem şi am strigat: "M-ai izbăvit, m-ai izbăvit! Mulţumesc!"...

(Fragment din volumul lui Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus...")


Alexuţ drag, ţie, cu toată bucuria şi nădejdea!



.
.