"Acum vine vremea postului, a reculegerii, vreme ce ne va aduce faţă către faţă cu Dumnezeul întrupat, venit să ne mântuiască. Venirea Lui e însă şi judecata Lui, căci nu-L poţi întâlni pe Hristos fără a te înfăţişa, totodată, şi judecăţii.
Se va găsi în noi oare ceva comun, înrudit cu Fiul lui Dumnezeu, Care prin dragostea Sa, jertfindu-Se şi răstignindu-Se, Se dă în mâinile noastre? Sau va trebui să stăm înaintea Lui şi să spunem: am primit darurile Sale, dar nu am adus rod, ca şi sluga din pildă, care a primit talantul şi l-a îngropat în pământ?
Să păşim în Post pregătindu-ne printr-o mai strictă disciplină a minţii, cercetând cu luare-aminte orice mişcare a inimii: ce atitudine avem faţă de noi, faţă de alţii, faţă de Dumnezeu, cum învăţăm de la Biserică rugăciunea, închinarea şi ascultarea poruncilor dumnezeieşti?
Să privim, cu mai multă atenţie decât o facem de obicei, la rigorile ascetice ale postului. Ele sunt rânduite pentru a ne ajuta să ne scuturăm de relaxarea şi supunerea faţă de slăbiciuni, pentru a trezi atenţia şi trezvia, pentru a nu ne permite să ne înpotmolim în cotidianul ce împiedică suirea noastră către Dumnezeu.
Respectaţi aceste reguli, pregătiţi-vă cu atenţie pe întreg parcursul Postului, aşteptând venirea Domnului, însă nu cu pasivitate, ci într-o stare de veghe scrutătoare, cu care străjerul aşteaptă sosirea Împărătesei sau a Împăratului său.
Să ţinem minte că a te afla în prezenţa lui Dumnezeu este cea mai mare cinste, cel mai sfânt lucru care ni se poate întâmpla; acesta nu este un "drept" al nostru, ci o imensă onoare pe care ne-o acordă Dumnezeu. Să ne comportăm, aşadar, pe măsură!
Amin! "
Antonie, Mitropolitul Surojului
Natalia a pregătit din nou o împreună-călătorie spre ieslea Betleemului, iar cei obişnuiţi deja au trecut încă din ajun pragul casei ei ca să-şi încarce traista cu merinde.
Tuturor post cu roadă de dragoste, de nădejde şi de bucurie!
Sus să avem inimile!
.
