Bucură-te...

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Nădejdea îmi renaște și sufletul suspină,

Cu dulce împăcare și fără întrebare,

Și știu că din iubire mi s-a iertat o vină,

E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare!

Sunt orele de veghe, de lăcrimare lină,

Din ce a fost odată nimic nu mă mai doare,

Mi-e gândul și dorința o rază de lumină,

E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.

Când s-a mutat la Ceruri, cu pacea ei senină,

Atunci și noaptea veche s-a prefăcut în soare,

De-atuncea fericirea e caldă și divină,

E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.

(Mărturisire - părintele Cătălin Dumitrean, 14.08.2014)

Nerăbdări şi alte provocări :)

Nu prea am stare, dat fiind că în seara aceasta purced în călătorie, savurând începutul vacanţei...
O aştep de mult şi-n timpul aşteptării am consumat, surmenată, ultimele zile de serviciu, care au fost obositoare şi interminabile, lucru pentru care m-am surprins cârcotind mai mult decât era permis. 

Septembrie a început cu multe..începuturi: cu un an nou bisericesc - să ajute Domnul să punem şi noi început bun - cu un concediu mult aşteptat şi de mare trebuinţă (pentru bunul mers ulterior al lucrurilor) şi cu o provocare faină pe Blogul de la Mare: provocarea lunii septembrie - fotografia creativă.

Aşadar... iată fotografia pe care v-o ofer şi câteva rânduri care mi-au rămas în suflet şi pe care le-am găsit potrivite pentru a o însoţi

Dimineaţa

Bucură-te, zorii zilei celei neapuse,

Bucură-te, Ceea ce ne-ai luminat dimineaţa mântuirii

(din Acatistul Maicii Domnului Grabnică Ascultătoare)

Poveste cu o Zână bună sau Maica Domnului Kato Xenia...

...şi o dragă aducere-aminte astăzi, în ziua prăznuirii aşezării în raclă a Sfântului Brâu al Maicii Domnului.

Despre mănăstirea Kato Xenia n-am să scriu, pentru că e plin internetul cu informaţii mai bine puse la punct decât ale mele. O să las însă câteva fotografii şi povestea unei întâmplări care pe care, la prima vedere şi pornire sufletească aş fi înscris-o la capitolul "miracole şi minuni", după o vorbă a unei prietene a mele. 
Stând însă şi gândind mai bine, mi-am dat seama că lucrul care mi s-a întâmplat a fost cel mai firesc lucru posibil, cel mai frumos dar, cea mai de preţ răsplată, pentru că Dumnezeu cunoaşte inima omului şi gândul şi dorul şi neputinţa din ea...
Aşadar...

...am decis de comun acord cu toată lumea cu care am purces în vacanţă anul trecut să deschidem concediul cu oprirea la o mănăstire. Şi încă la una specială, Kato Xenia, lângă Volos, care adăposteşte şi păstrează ca pe cel mai de preţ odor un fragment din Brâul Maicii Domnului. Ştiam de-acasă asta, plănuisem bine, calculasem timpul necesar ca să putem ajunge înainte de înserare (se lucra la podul de la Giurgiu, era închis un sens de mers), pentru că a doua zi, foarte devreme, trebuia să luăm feryboat-ul spre alte locuri şi n-ar mai fi fost chip să ajungem. Însă un eveniment neaşteptat ne-a întârziat plecarea cu câteva ceasuri bune. Părea pierdută posibilitatea ajungerii la mănăstire, căci dacă ne-am fi oprit acolo, am fi ratat plecarea spre destinaţia de drept.
Nu-mi venea să cred că se întâmplă asta! Mie, care visam deja cu ochii deschişi că ajung la Kato Xenia, care făcusem de nu-ştiu-câte-ori traseul imaginar, care îmi pregătisem de acasă panglică pe care s-o ating de Brâu şi s-o dăruiesc la întoarcere celor dragi, ştiind Brâul tămăduitor de multe boli şi dureri. 
Simţeam că mă scurg odată cu timpul care părea să mă ţină departe de Maica Domnului de acolo. Parcă nu puteam nici să mă mai rog, rosteam, fără prea mare stăruinţă, "Maica Domnului ajută să putem pleca, ajută să putem ajunge la Tine..."
Şi-ntr-un final, am plecat...dar ce zic am plecat? Am zburat! Căci toate drumurile ne-au fost deschise parcă, şoseaua liberă, podul de la Giurgiu circulat în ambele sensuri, poliţia din Bulgaria adormită (!), iar noi ajunşi în Volos, cazaţi şi porniţi spre Kato Xenia cu fix două ore înainte ca porţile mănăstirii să se ferece, pentru a pregăti, în tihna nopţii, cele pentru a doua zi.

În Paraclisul aflat lângă biserica mare a mănăstirii am aflat, pe lângă icoana Maicii Domnului Kato Xenia, Sfântul şi Cinstitul Brâul al Maicii după care atâta suspinasem...
Mica racliţă din argint este încuiată într-o firidă, lângă alte sfinţenii şi se scoate la sărbatori şi la felurite trebuinţe. 
Ne-am închinat, ne-am rugat şi apoi am ieşit, cu o undă de regret că n-am putut atinge aievea Brâul. Stând în faţa uşilor Paraclisului şi îmbrăţişând încă odată cu sufletul şi privirea locul, o maica s-a apropiat de mine şi m-a întrebat în româneşte dacă ne-am închinat la Brâu! Până să apuc, surprinsă, să spun da sau ba, maica s-a oferit să ne scoată Sfântul Brâu să-l atingem şi sărutam! 
Măicuţa era româncă şi mi-a spus că face lucrul acesta pentru toti românii care se ostenesc să ajungă acolo. Mai mult, ne-a fost ghidă şi în biserica mare, ai cărei pereţi tocmai se împodobeau în tehnica mozaicului. Şi maica ne-a artătat icoana Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, deja întrupată în stânga intrării şi locul în care urma să fie aşezat Sântul Ioan Iacob de la Neamţ...
Restul - trăiri, mirări, bucurii, lacrimi, recunoştinţă - nu le mai descriu, că le bănuiţi. Aşez mai jos numai fotografiile promise la-nceput...

Apărătoare Doamnă...

...aşa şi noi, ca nişte prunci neputincioşi, slabi şi temători, să ne adăpostim sub Acoperământul de lumină, de dragoste şi rugăciune al ocrotitoarei noastre Maici, să o dorim şi să o chemăm din tot sufletul şi să zicem:

"Tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigam ţie: Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!"

Ziua de astăzi îmi aduce mare nădejde şi bucurie mereu.
Bucurie şi nădejde că nu sunt singură...că în toate slăbiciunile mele, în toate durerile, în toate mâhnirile pot să nădăjduiesc, gândind la Sfântul Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, afierosind toate neputinţele mele iubirii, milei şi bunătăţii Ei, care toate le poate.


.

Viers la Adormirea Maicii Domnului

Se cuvine azi să mărim pe Prea Curata Maică
Care-ntrece cu cinstirea pe Heruvimi
Şi-i slăvită mai presus de Serafimi.

Se cuvine dar să-i cântăm celei cu dar dăruită
Care-ncape pe Cuvântul Dumnezeiesc
Întru pântecele ei cel fecioresc.

Cele pământeşti se-nfioară cu cele din slavă
Cum dumnezeiasca fire s-a deşertat
Locuind în pântecele Tău curat.

Sub pământ apui, tu fiind plămada vieţii nostre,
Căci din moarte ne-am sculat cei care zăceam
Prin născarea Vieţii dintr-al nostru neam.

Plâns cuviincios şi cântare să aducem Maicii
Ca atunci când s-a-ngropat Fiul Omului
Ca să fim părtaşi de Slava Domnului.

Mir adevărat eşti Fecioară, Prea Curată Maică
Care lumea miresmeşti cu bun miros
Odrăslind clondirul Vieţii, pe Hristos.

Cort prea minunat, încăpând pe Ziditorul firii,
N-ai rămas în groapă jos, ca cei muritori,
Ci te-ai dus în slava Celui în Trei Sori.

Strălucit odor chipul tău neveştejit rămâne
Chiar de se-nmormântează năstrapa ta
Dar îi dă viaţă Mana cea din ea.

Tainic ai ajuns ca şi discul poleit al lunii;
Dar pe unul din Treime cea în Trei Sori
Îi răsari celor din noapte muritori.

S-a încredinţat a Apostolilor Sfântă Ceată
Că tu eşti Sfinţirea noastră a tuturor
De te-ai şi purtat simţitor pe mâna lor.

Globul pământesc întru sânul său primind pe Maica
S-a clătit din adâncime înfiorat
Când a fost în groapă trupul prea curat.

Al virtuţii mir şi aromă săvârşirii sfinte
Dă-ne nouă Prea Curată să îl folosim
Spre miros de taină jos la ţintirim.

Versuri şi cântări cuvios să înălţăm Curatei,
Iară Sfântul ei mormânt toţi să-l preacinstim,
Căci prin odrăslirea ei ne izbăvim.

Dumnezeule, întru trei feţe preamărit deapururi
Întăreşte pe Păstori şi norodul Tău
Împotriva uneltirii celui rău.

Maica Domnului, Prea Curată pururea Fecioară,
Dă Bisericii scăpare de bântuieli
Şi o păzeşte neclătită de sminteli.


Prohodul Maicii Domnului după Sfântul Ioan Iacob Hozevitul - fragmente din Starea a doua

(Imagine preluată de pe site-ul Новая Византия)

.

Gând despre mame. De Bunavestire.

O dragoste cât o eternitate a început a trăi odată cu încuviinţarea "Fie mie după cuvântul Tău"... în pântecele Maicii astăzi s-a zămislit Veşnicia. Şi Viaţa care să-i dea sens.
Mai mult ca oricând, astăzi se cuvine să cinstim femeia. Mama. Soţia. Născătorea de prunci. Dătătoarea de viaţă. De viaţă sfântă.
Fiecare femeie care primeşte să aducă pe lume prunc se aseamănă Maicii Domnului, fiecare femeie născătoare închipuie mlădiţa care înmugureşte primăvara pentru rodul deplin de mai târziu, fiecare mamă este bob de grâu aşezat în brazda iubirii, bob în care toate dorurile proprii mor, născând puterea de a trăi pentru altă fiinţă decât fiinţa ei...

Azi m-am gîndit la mame... La mamele de voievozi şi domnitori. La mamele de iubitori de neam şi ţară. La mamele de sfinţi, la mamele de mucenici. La mamele muceniţe. La mamele copiilor ce mor. La mamele care framântă cu mâni aspre pâinea şi pământul. La mamele care nasc în duh sute de fii şi fiice. La mamele care nu mai nasc. La mame.
Şi la mama mea!

Oh, mamă! Cu iubire şi cu lacrimă îţi sărut, în rugăciune, obrajii! Îţi mulţumesc pentru curajul tău, pentru răbdare, pentru bunătate, pentru blândeţe, pentru iertare, pentru jertfă. Pentru puterea iubirii tale, care m-a învăţat cum iubeşte Dumnezeu!
Ca Îngerul de-odinioară îţi adeveresc şi eu binecuvântarea, mamă.
Eşti binecuvantată şi eşti binecuvântare.
Eşti binecuvântarea mea, minunea mea: MAMA mea!






.

Acoperământul Maicii Domnului

.

În această lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa Cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan.

Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând:

"Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".

(Sinaxar, 1 octombrie)

Mutatu-te-ai la Viaţă...

«Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre» (Troparul Adormirii Maicii Domnului).

Praznic cu bucurie şi binecuvântare tuturor...şi cu nădejde tare în ajutorul şi purtarea de grijă a Preabunei noastre Maici...!

Despre Maica Domnului - Sf. Teofan Tăvorâtul

Demult, o femeie frumoasă m-a întrebat: "Pentru ce este atât de mult cinstită Maica Domnului, mai presus nu numai decât toţi oamenii sfinţi, dar chiar şi decât Îngerii şi Arhanghelii?" I-am răspuns: "Pentru că nici Îngerii cu Arhanghelii, nici Heruvimii şi nici Serafimii nu au luat parte în chip atât de apropiat şi esenţial la orânduirea mântuirii nostre aşa cum a facut ea.
A trebuit ca Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu să-Şi însuşească în Persoana Sa firea omenească; fără acest lucru nu putea fi orânduită mântuirea noastră...Firea aceasta a fost luată din Pururea Fecioara prin aflarea Sfântului Duh şi umbrirea puterii Celui Prea Înalt.
Îngerii şi Arganghelii au slujit pe dinafară la întrupare, fără să fie înlăuntrul esenţei lucrării întrupării, de vreme ce Maica Domnului chiar în esenţa ei a intrat. Pentru aceasta este cinstită mai presus decât toate făpturile...
În virtutea aceleiaşi participări esenţiale la întrupare, şi ocrotirea ei faţă de noi este mai puternică decât a tuturor."

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Sfaturi înţelepte





.

Sub milostivirea ta scăpăm...

Zi minunată, cu soare blând mângâind colinele după furtuna scurtă din timpul nopţii.

Sfântă Liturghie trăită din plin într-o comunitate mică, dar inimoasă, cuvânt minunat al părintelui, însufleţitor, dătător de nădejde şi putere pentru începutul postului Adormirii Maicii Domnului.

Început de post liniştit, bucuros.

Introspecţie.

Probă a credinţei noastre în cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, cea de la Matei (17, 14-23) - o pericopă pe care o iubesc şi care mă fascinează.

Puterea credinţei...nelucrarea necredinţei...bobul de muştar mic, insignifiant, la a cărui marime nu putem, totuşi, raporta credinţa noastră...puterea dragostei Mântuitorului...si-a milei Sale...şi disperarea unui tată...

Mai actual ca niciodată, Evanghelia "ne prinde"... Nu numai atunci, ci şi acum, duhul surd şi mut al tuturor patimilor noastre ascunse şi nevăzute decât de ochii lui Dumnezeu, se slobozeşte prin post şi rugăciune.

Să avem, cu toţii, post cu folos, pentru mijlocirea Maicii Domnului, pentru dragostea ei faţă de noi, cei nevrednici de toată iubirea...şi slava...şi harul...

Culoare şi dor de Cer

Am început într-o zi...pur şi simplu...după o scurtă cercetare prin jur...Într-o cameră la mansardă, în Căminul fetelor de la Teologie, prietena mea picta icoane. Pe lemn. Superbe.
Grund...linii fine...culoare...un Sfânt Nicolae care mi-a ramas în suflet...

Am primit de la M. o bucată de sticlă şi-un model - "Acoperământul Maicii Domnului". Şi-un penson! :) După ce-am tras câteva linii pe sticlă şi am privit ce-a ieşit, am ştiut că n-o să mai doresc să încerc lemnul...

De atunci a mai trecut ceva timp...
După o prioadă intensă de lucru, am părăsit pentru ceva vreme pasiunea mea...zilele astea, însă, am simţit o nevoie aproape imperioasă de a picta. Un fel de dor de evadare în lumea culorii...şi-a liniştii...şi-a rugăciunii pictate...: "Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!"