Ziua unui prieten special

Astăzi e ziua unui prieten drag - Cuviosul David din Evia.
Cum ne-am cunoscut, cum ne-am întâlnit, cum mi s-a bucurat sufletul, cum mi s-a luminat mintea să pricep Pronia dumnezeiască, am mai scris aici şi-aici şi-aici, de veţi voi să aflaţi, răsfoiţi, cu răbdare, postările...

Astazi n-o să povestesc prea multe despre Sfânt. O să spun doar că vara aceasta, ajungând în Attica pentru trei zile, paşii şi dorul ne-au dus neaşteptat şi cu totul minunat din nou spre Evia (deşi în ziua aceea planurile erau făcute pentru un cu totul alt loc) unde Sfinţii noştri dragi - Sfântul Ioan Rusul, Cuviosul David, Părintele Iacov Tsalikis - ne aşteptau cu bucurie şi ne-au primit cu porţile mănăstirilor deschise şi cu revărsare de binecuvântări. 

Pe Evia cea verde şi încântătoare am aflat-o mai frumoasă toamna decât în miezul verii, având soare blând şi ţărmuri aproape pustii, golite de zarvă, pline de tihnă, de pace, de frumos.
Am sorbit cu nesaţ mireasma de pin şi apă sărată şi nu mi-am mai săturat privirea de verdele ei viu. 
Iar Sfinţii, în taina lor, ne-au deşertat în suflete bucurie peste bucurie, ca în cea mai frumoasă sărbătoare.


Viaţa în culori vii şi trăiri mai presus de cuvinte...

Prin pădurile Eviei, o parte din povestea retsinei - secretul vinului cu aromă înconfundabilă...

Acasă la Cuviosul David...

 

 

 

Acasă la Sfântul Ioan Rusul...

 

  

Dor de Sfântul Nectarie. Dor de Aegina

A trecut un an şi-un pic...
Acelaşi drag. Şi-un dor mai mare...Dor de Sfântul Nectarie. Dor de Aegina.

 

 Despre Sfântul Nectarie la el acasă - şi aici.

Amintiri şi drag de Cuviosul David

O, robule al lui Hristos, Cuvioase David, la tine alergăm acum, în vremea necazului.Valurile ispitelor s-au ridicat asupra noastră şi norii deznădejdii vor să ne înfricoşeze. Dar avem credinţă că nu ne vei lăsa să fim biruiţi de puterile diavoleşti. 
Vino în ajutorul noastru, cum ai venit în ajutorul atâtor oameni întristaţi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul mulţimii de bolnavi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit ori de câte ori ai fost chemat cu credinţă de către cei care mai apoi s-au bucurat de minunile tale. 
Şi chiar dacă şi în acest ceas al rugăciunii vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastr, dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în mijlocirile tale.
A strigat oarecând către Hristos tatăl copilului chinuit de diavol: "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!". Aşa srtigăm şi noi acum: credem, Cuvioase David, ajută necredinţei noastre! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari în credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor pământeşti. Şi ducând lupta cea bună pentru mântuire, să îşi mulţumim în toate zilele vieţii noastre că te avem grabnic ajutător şi ocrotitor şi să lăudăm până la suflarea cea mai de pe urmă Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Acatistul Sfântului David din Evvia) 

Cu gândul şi cu tot dorul am fost şi eu astăzi la prăznuirea Sfântului, în Biserica sa de lângă Rovies, cea învăluită în mireasmă de pini şi tămâie şi-n cântări îngereşti. 

 Apoi am alergat la "sertarul" cu poze, de unde le-am scos pe cele câteva care au rămas nearătate aici. 

 

   

Mi-am amintit apoi cu drag o mulţime de locuri frumoase, din nou prilej de mulţumire Sfântului că ne-a adus acolo şi Bunului Dumnezeu pentru măreţia şi frumuseţea lucrurilor Sale. 

Anul trecut, la întoarcerea de la Cuviosul David, ne-am oprit în micul port Limni să ne luăm porţia de apus de soare...

Deşi era ora la care localnicii ieşeau la plimbarea de seară, totul era tihnit şi plin de pace, anume parcă să nu ne strice liniştea cu care coborâserăm de la Sfântul. 

Pe un ponton, un tată şi un fiu pescuiau. 

În zare, mare şi bărci şi ţărmuri şi pădure se contopeau, topite-n lumina roşiatică de-amurg. 

Ca o rugăciune...Ca o lumină de candelă înaintea icoanei Cuviosului...

 

 Iosefinei şi lui Dan...Ca-ntr-un gând să mărturisim...