30 iulie 2011

Veşti de la Gabriela

.



Avem veşti bune de la Gabriela, mama celor trei prunci cu nume minunate!
Ea se află internată la o clinică specializată în terapia afecţiunilor oncologice, în Istanbul, Turcia şi a început şedinţele de chimioterapie premergătoare intervenţiei chirurgicale. De asemenea, prin mila şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi prin ajutorul venit de la prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, banii necesari tratamentului şi intrevenţiei chirurgicale continuă să se strângă.

Mai multe despre Gabriela şi lupta ei pentru viaţă puteţi citi aici.

Să nu-i lasăm pe micuţii Ioan, Luca şi Matei să se roage singuri pentru mămica lor!
Să-i însoţim, după puteri, în rugăciune şi gând bun iar Dumnezeu, Cel grabnic ascultător, ajutător şi tămăduitor să o întorcă în sănătate şi pace pe Gabriela acasă!


.

5 comentarii:

  1. Sfantul Mare Mucenic Efrem cel nou sa mijloceasca asupra Gabrielei, vindecare grabnica .Doamne ajuta !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne ajută! Sper să se facă bine curând și să se întoarcă la copilașii ei drăguți... :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Liliana, Mary, Sara, va multumesc mult pentru gandul bun!
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Special pentru tine!
    Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
    Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
    Un nou roman pe care-l vei citi dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru
    Pentru tine:
    De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
    N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
    Cum taci…
    Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
    Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
    Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
    Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
    Să simt cum intră apa în odaie.
    Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
    Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
    Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
    Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
    E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
    Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
    Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
    Şi apa intră-ntruna în odaie…
    Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
    Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
    Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
    Să văd cum intră apa în odaie…
    Să ne spălăm păcatele,
    Să fim curaţi,
    Îndrăgostiţi adevăraţi,
    Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
    Să fim curaţi doar noi…

    (Ploaia de Cristian Lisandru)

    http://officeliteratura.blogspot.com/
    http://officeliteratura.bloguest.com/

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails