Muşcate roşii
amestecate în perdele albe
şi chipul tău palid
ca lumina lunii.
Îndărătul ferestrei
mâna cu degete lungi
flutură semnul.
Cerşetor pribegit,
plânsul aşteaptă,
neîndrăznind tânguire...
.
La porţile cerului, sufletul meu cântă. Ispitind ţărmul, talazul frământă stihiri şi bucăţi de răsărit...
Cat de frumos !
RăspundețiȘtergere