Azi. în drum spre servici, mă opreşte o doamnă: "Staţi puţin, vreau să vă spun ceva!". Mă uit la ea: nu pare să vrea să-mi ceară bani, nici a fi rătăcit drumul nu pare. Mă priveşte insistent şi dă să zâmbească. Eu sunt încurcată: mă cunoaşte de undeva, ne-am mai întâlnit şi n-o recunosc? Dar următoarea ei replică mă lămureşte imediat: "Domnul Iisus vă iubeşte!!!". Cred c-am făcut o faţă tare ciudată, că s-a simţit datoare să adauge imediat: "Da, da, vă iubeşte mult...Dacă nu credeţi, uite, veniţi la biserica Cutare...".
Am mulţumit pentru informaţie şi m-am îndepărtat. Nu iubesc genul ăsta de prozelitism. De fapt, nu iubesc niciun fel de prozelitism. Cred că atunci când faci prozelitism, nu faci niciun serviciu lui Dumnezeu sau Bisericii. Atunci când faci prozelitism, alterezi oarecum credinţa pe care o propovăduieşti, pentru că mărturisirii pe care ai ales s-o faci îi adaugi şi "ceva" din tine: patimă, părtinire, impunere, dorinţă de dominare (e drept că o mărturisire fără patos nu mai e mărturisire...acela însă e alt fel de patos).
De la chemarea lui Filip cel din Betsaida, "Vino şi vezi!" şi până la propovăduirea de ocazie e cale lungă...atât de lungă, că s-a ră(tă)cit...
Ca să-i convingi pe oameni că există Dumnezeu nu trebuie să-i iei de pe stradă şi să-i duci în nu-ştiu-ce biserică.
Pentru ca oamenii să creadă că există Dumnezeu şi că El e bun, milostiv, răbdător, plin de dragoste şi pace, trebuie să vadă aceste lucruri trăind şi lucrându-se în tine. Şi poate atunci vor vrea să ştie şi să vadă mai departe, vor vrea să vadă Cine stă în spatele lor, în spatele tău. Cine îti ţine spatele, dacă vreţi...căci nu noi ţinem credinţa, dragii mei, ci ea ne ţine pe noi!
Acum, să nu credeţi că am plecat mai departe după încrucişarea de drumuri de azi cu gând de judecată sau de hulă. Nu, Doamne fereşte, fiecare e liber să spună sau să mărturisească ceea ce simte aşa cum doreşte. Interpelarea mi-a adus în minte însă un cuvânt minunat al Sfântului Nicolae Velimirovici despre mersul pe Cale. Mi-am amintit doar puţine idei din cele citite, aşa încât ajunsă acasă am luat volumul, am căutat, am găsit şi-am recitit.
Dar nu le mai pun acum aici. Aş lungi postarea, deja am trecut cu ea în ziua următoare...Însă negreşit vi le voi împărtăşi curând!
Doamne, adapă-ne la Izvorul Tău dulce, cu apă lină...
.
Eu am mereu la indemana un raspuns pentru astfel de invitatii: si eu merg la biserica, sunt crestin ortodox. In timp ce iti citeam postul, ma gandeam ca as putea sa adaug la raspunsul meu si o intrebare: de ce nu veniti dumneavoastra cu mine?
RăspundețiȘtergereImbratisari, draga Mariana.
La mine sună şi la uşă şi mă abordează cu viclenie: "N-ai vrea să discutăm despre... prietenie?" Au avut tupeul să-l acosteze şi pe soţul meu care e preot (era îmbrăcat în reverendă, aşa că şi-au dat seama).
RăspundețiȘtergereAm avut "onoarea" să am ca oaspete pe unul din liderii lor regionali, care a discutat cu soţul meu ore în şir pe marginea Sfintei Scripturi. În final acela a zis doar "aveţi şi voi, ortodocşii, dreptate", dar fiind prea avansat în minciună se pare că n-a avut tăria să dea înapoi. Rezultatul acestei întrevederi a fost un avertisment adresat tuturor membrilor bisericii "cutare" de a nu discuta cu preotul cutare, care arată aşa şi aşa. De unde ştiu? De două ori ne-am întâlnit în parc cu "apostoli" de-ai lor care, fiind puşi în încurcătură de întrebările incomode puse de el s-au luminat la faţă, zicând: "Aaa! Ştiu cine eşti! Ni s-a spus să nu stăm de vorbă cu tine!"
De obicei dau si brosuri. Eu le iau, da, le iau, ca sa le arunc. Stiu ca eu nu pot deveni o victima dar brosura aceea, daca eu nu as arunca-o, ar putea ajunge la cineva la care ar putea avea succes. In felul asta poate "salvez" pe cineva...
RăspundețiȘtergereMariana, defapt cei care vin cu aceste chemari nu stiu precis care este legatura lor cu Domnul Hristos.legatura tainica sau trairea.Imi aduc aminte ca si mie mi-a oferit cineva o revista de la martori, si am rasfoit-o sa vad subiectul.Am gasit ca aducea blasfemie la adresa Maicii Domnului si m-am "infuriat"si-am zis:Niciodata nu mai pun mana pe asemenea reviste de la martori.Dar nici nu am mai primit niciodata asa ceva.
RăspundețiȘtergereEu ma simt bine pe drumul pe care il am si de ce sa incerc altceva daca aici am totul?
Domnul sa te binecuvinteze surioara mea!
Subiectul este sensibil. La noi in parohie se face scoala de duminica pentru adulti, cu explicarea evangheliilor tocmai pentru ca sa poata credinciosii sa faca fata atacurilor sectantilor. Si la mine la usa au venit unii si am dialogat cu ei, am reusit sa le sterg zambetul fals de pe buze. Mi s-a intamplat si pe strada si am invitat-o pe doamna care m-a abordat, la biserica. Asa cum a spus Adriana, "vino tu cu mine". Stiu ca parintele Savatie a reusit sa intoarca pe drumul cel bun un tanar sectant, vorbindu-i cu dragoste. Cred ca este bine sa le spunem ca nu stiu ce pierd, saracii de ei, parasind dragostea minunata a Maicii Domnului si rugaciunea pentru cei dragi, adormiti intru Domnul. Spunea parintele Galeriu cu multa dragoste: "saracii de ei, sunt in inselare". Cu dragoste si intelepciune putem sa ii ajutam, dar numai sub acoperirea sfatului duhovnicului.
RăspundețiȘtergereM nu esti singura persoana oprita pe strada , pentru ei este un mod de racolare . Dar noi sstim foarte bine ca omul nu trebuie convins asa pentru al descoperi pe Dumnezeu. Si apoi fiecare din noi am ramane surprinsi la un astfel de apostrofare; sigur ca Dumnezeu ma iubeste pentru ca El este intotdeauna alaturi de mine si sunt constienta de acest lucru. Putem noi oare trada dragostea Dumnezeului nostru?Nu putem abandona nimic din ceea ce ne leagade familie de tot ceea ce ne inconjoara cautand un alt fel de Dumnezeu. Toate cele bune!
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc tuturor pentru gânduri şi opinii!
RăspundețiȘtergereDana, aşa cum ai spus, subiectul este sensibil. Iar ce se face la voi e grozav (cu siguranţă mai sunt în ţară şi alte parohii)!
Eu cred că ne lipsesc în mare măsură lecţiile de cateheză, rugăciunea stăruitoare (cereţi şi vi se va da...vi se va da pricepere, înţelegere, luminare) şi cititul din Sfânta Scriptură, lucruri care ne fac tari în mărturisire.
Pe de altă parte, sunt convinsă că partea lucrătoare şi mărturisitoare a credinţei noastre, tot Dumnezeu o face. Spun asta gândindu-mă la versetele din Evanghelia după Luca: "iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi" (cap 12, vs 11-12).
Dar pentru ca să primim acest dar al Duhului Sfânt, trebuie să ardem de dragoste de Hristos (ca odinioară apostolii sau ca mucenicii de mai curând...).
Ecaterina, mesajul tău a intrat din nou în spam...de-acum încolo o să fiu atentă!
De discuţii în contradictoriu pe teme de credinţă am mai avut parte şi eu. Am fost atacată, provocată...dar, slavă Domnului! au avut şi ele un rol: de fiecare dată am ieşit mai întărită în credinţă din "înfruntare"!