Gând despre mame. De Bunavestire.

O dragoste cât o eternitate a început a trăi odată cu încuviinţarea "Fie mie după cuvântul Tău"... în pântecele Maicii astăzi s-a zămislit Veşnicia. Şi Viaţa care să-i dea sens.
Mai mult ca oricând, astăzi se cuvine să cinstim femeia. Mama. Soţia. Născătorea de prunci. Dătătoarea de viaţă. De viaţă sfântă.
Fiecare femeie care primeşte să aducă pe lume prunc se aseamănă Maicii Domnului, fiecare femeie născătoare închipuie mlădiţa care înmugureşte primăvara pentru rodul deplin de mai târziu, fiecare mamă este bob de grâu aşezat în brazda iubirii, bob în care toate dorurile proprii mor, născând puterea de a trăi pentru altă fiinţă decât fiinţa ei...

Azi m-am gîndit la mame... La mamele de voievozi şi domnitori. La mamele de iubitori de neam şi ţară. La mamele de sfinţi, la mamele de mucenici. La mamele muceniţe. La mamele copiilor ce mor. La mamele care framântă cu mâni aspre pâinea şi pământul. La mamele care nasc în duh sute de fii şi fiice. La mamele care nu mai nasc. La mame.
Şi la mama mea!

Oh, mamă! Cu iubire şi cu lacrimă îţi sărut, în rugăciune, obrajii! Îţi mulţumesc pentru curajul tău, pentru răbdare, pentru bunătate, pentru blândeţe, pentru iertare, pentru jertfă. Pentru puterea iubirii tale, care m-a învăţat cum iubeşte Dumnezeu!
Ca Îngerul de-odinioară îţi adeveresc şi eu binecuvântarea, mamă.
Eşti binecuvantată şi eşti binecuvântare.
Eşti binecuvântarea mea, minunea mea: MAMA mea!






.