În ziua a opta, Dumnezeu se întoarse să privească la creatia Sa...
În albiile râurilor erau pietre frumoase: verzui, cenuşii, pestriţe. Dar pietrele de sub pământ erau strivte, contorsionate, chinuite. Dumnezeu atinse acele pietre de dedesubt şi aşa se formară diamantele, smaraldele şi milioanele de pietre strălucitoare din adânc.
Dumnezeu văzu florile...erau atît de frumoase, de delicate, îşi arcuiau trupurile plapânde în adierea serii, însă parcă le lipsea ceva. Atunci, Creatorul suflă uşor asupra lor şi florile se învăluirără de parfumuri suave, felurite.
De pe creanga unui copac, o micuţă pasăre cenuşie şi tristă zbură în mâna Sa. Dumnezeu îi mângâie penajul moale şi îi şopti ceva, iar pasărea începu să scoată triluri. El spuse ceva şi cerului, iar acesta roşi de placere...astfel, se născu apusul.
Oare ce i-o fi murmurat Dumnezeu omului la ureche, după ce va fi suflat asupra lui suflare de viaţă, pentru ca el sa fie OM? În acea zi de demult, în acei zori îndepartaţi ai naşterii lumii, i-a şoptit două cuvinte: "Te iubesc!"...
(Prelucrare după Bruno Ferrero)
Dumnezeu, Cel care ne-a iubit întâi, care din dragoste ne-a chemat la viaţă pentru a ne dărui Împărăţia Sa întreagă, pentru a ne face fii şi moştenitori, iată, ne-a mai dăruit un an. Şi un altul ne stă înainte.
Înarmaţi cu îndrăzneală, cu credinţă, cu voinţă, cu gând bun, să păşim în noul an.
Să ne gândim ce dorim lumii şi ce aşteptăm de la oameni. Să ne gîndim ce am greşit şi cui, să învăţăm să iertăm, să ne iertăm şi să primim iertarea. Să dăruim...să ne dăruim. Să fim buni. Să râdem mai mult, să plângem mai rar şi doar pentru păcatele noastre. Să ne întâlnim zilnic în rugăciune cu toti cei dragi ai noştri, de aproape sau de departe. Să fim recunoscători.
Şi să iubim. Să iubim! Să iubim...
Toate acestea sunt lucruri frumoase, frumoase ca la începuturi. Şi toate ne sunt la îndemână - numai de vom voi să le facem - pentru că, demult, cândva, în acei zori îndepărtaţi ai naşterii lumii, Dumnezeu ne-a şoptit ceva la ureche...şi dragostea Lui prin toate ne poartă...
La Multi Ani!
RăspundețiȘtergereUn an bun si binecuvantat!
Iti multumesc, draga mea, sa dea Bunul Dumnezeu tuturor!
RăspundețiȘtergereLa multi ani in vesnicie, draga mea Mariana!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez si-ti doresc in toate buna sporire!
Iti multumesc pentru acest cuvant, minunat! Sa pasim cu indrazneala...desi parca toate ne stau impotriva...iti multumesc...te iubesc!
Te îmbrăţişez şi eu cu emoţie şi cu drag, Liliana, şi îţi mulţumesc pentru prietenia ta frumoasă!
RăspundețiȘtergereDomnul sa binecuvanteze anii vietii tale, sa-ti fie sufletul mereu colindat de ingeri, sa se adune in jurul tau oameni dragi si cu frica Lui Dumnezeu...
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru caldura sufleteasca!
Te imbratisez,Mariana!
Îţi mulţumesc pentru îmbrăţişare, Liliana, şi o întorc înapoi cu drag!
RăspundețiȘtergereVai însă, ce păcat că la atât de mare dragoste cât i-a arătat Dumnezeu omului, omul îi întoarce iubirea cu fapte aşa de urâte şi împotriva firii şi propriei naturi încât necuvântătoarele nu au cutezat niciodată şi se supun mult mai natural legilor divine.
RăspundețiȘtergereMă întreb ce i-a şoptit omul lui Dumnezeu înapoi în replică la cele două cuvinte sublime, încât Dumnezeu e atât de răbdător cu faptele noastre scandaloase şi nu ţine minte răul ?
Cel căruia Dumnezeu i-a spus întâiul "te iubesc" n-a crezut în iubire şi ascultare şi-a slujit amăgirii: "Am auzit glasul Tău în Rai şi m-am temut, căci sunt gol şi m-am ascuns...".
RăspundețiȘtergerePentru aceasta, cândva, pe Cruce, Mântuitorul a trebuit să-l înveţe pe om din nou lecţie de mai mare şi mai jertfitoare iubire.
Astăzi, cu gestul suprem de-atunci în minte şi-n inimă, unii oameni Îi şoptesc: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă..."
Mulţumesc de vizită, Radu!
Cu plăcere. Întodeauna m-am simţit bine în compania persoanelor care ştiu să spună cu inteligenţă şi tandreţe, lucruri simple şi frumoase.
RăspundețiȘtergereDa, Dumnezeu a fost înduioşat de recunoaşterea omului asupra propriei lui netrebnicii. Strigătul deznădăjduit dar sincer al fariseului...
SMERENIA, asta îl înduioşează întodeauna pe Dumnezeu !
Să nu uităm niciodată.