Ieri s-au împlinit doi ani de când, printr-o spărtură a lumii, Grigore Vieru, Poetul, a trecut la îngeri.
Îmi e scumpă şi sfântă mama, îmi e suflet şi dor poezia...în scrisul Poetului le-am găsit cele mai dragi, cele mai frumoase...
Bunul Dumnezeu să-l nască întru Înviere!
Rugăciunea din zori
În zori, mâinile mamei
Se roagă spre Cer, împrospătate
De cântecul privighetorilor.
Iar jos,
Ţipă de nerăbdare pământul
Obişnuit cu palmele ei.
Da, pleca-vor la toamnă,
Spre ţările calde,
Misterioasele păsări.
Încă şi mai adânc
Mâinile mamei
Se vor ruga
Două crengi desfrunzite, reci...
Grigore Vieru
În zori, mâinile mamei
Se roagă spre Cer, împrospătate
De cântecul privighetorilor.
Iar jos,
Ţipă de nerăbdare pământul
Obişnuit cu palmele ei.
Da, pleca-vor la toamnă,
Spre ţările calde,
Misterioasele păsări.
Încă şi mai adânc
Mâinile mamei
Se vor ruga
Două crengi desfrunzite, reci...
Grigore Vieru
Sursa foto: Lumea în alb şi negru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu