Dor de vară...

:)

Acrilic pe pânză 35/45cm

5 lucruri de sâmbăta asta

Astăzi a fost o zi pe care am petrecut-o în cea mai mare parte în curte, bucurându-mă cam până după prânz de un soare generos, aşa că lucrurile frumoase surprinse de acolo sunt. După roşul viu al florilor ai zice că toamna-i departe. Şi albinele erau în mare agitaţie, numai Argo, câinele lui Ştefan, fratele meu, dormita ca iarna, la gura sobei...

Mai multe despre "5 lucruri de iubit sâmbăta" găsiţi la Ana.

Să avem o duminică frumoasă, 
plină de pace!

O cafea în aşteptare. Primejdia înălţimii

Era începutul anului cînd am aşezat în paginile blogului ideea unei "cafele în aşteptare", venită în chip de poveste cu câte-o postare, la începutul săptămânii, lunea. 
Am scris o vreme, apoi m-am oprit - nu, nu mi s-a golit tolba, poveşti frumoase sunt cu grămada, slavă Domnului - m-am lenevit însă la alesul şi aşezatul lor aici, pe blog.
Mă gândesc să încep din nou şirul postărilor la "Cafea pentru prieteni", că tot vine toamna şi poveştile sunt numai bune de savurat, ca şi cafelele fierbinţi, în dimineţi răcoroase, ca să ne-ncălzească sufletul.

S-avem poftă!

Sursa-Google

Aţi auzit multe despre primejdiile ascensiunilor pe munte, vara nu trece fără ca ziarele, radiourile şi televizoarele să nu aducă ştirea vreunei nenorociri petrecută în munţi. 
Avalanşe, prăbuşiri, neguri, alunecări de costişe, iată câteva din primejdiile de care auzim mai des. Cea mai mare primejdie însă, la orice căţărare pe stânci, este ameţeala. Dacă drumeţul s-ar uita liniştit la peretele înalt al stâncii pe care caută să urce, poate c-ar ajunge sus teafăr. 
Ceva îl atrage însă să privească în jos, spre locuinţele oamenilor, să vadă cât de departe a ajuns, cât de sus pluteşte de-asupra lumii de-acolo, din văi. Dar numai ce şi-a întors privirea şi o putere vrăjită parcă îl trage în prăpastia cea grozavă, îşi pierde cumpătul şi în câteva clipe se rostogoleşte în hăurile pe care le urcase ceasuri întregi.
Dar nu numai la urcarea pe munte e aşa. Când omul râvneşte să se facă mai bun, mai curat, să se ridice de-asupra văii negre a dorinţelor josnice, sus, pe culmile înalte ale stăpânirii de sine, primejdii grele îl pândesc. 
Primejdia unei căderi e mare când omul nu priveşte drept înainte, la ţinta lui înaltă, ci se uită înapoi, spre a se mândri văzând cât de mult a luat-o înaintea celorlalţi.
Cine vrea să se facă mai bun, nu trebuie să se uite niciodată înapoi, în jos, spre a se bucura de înălţarea deasupra altoara, altfel îngâmfarea se apropie de dânsul, ca şi ameţela, şi îl trage fără nădejde de scăpare în adâncuri. 
Căci încălcarea virtuţii e căderea cea mai grea ce poate ajunge pe om. Zadarnică e atunci înălţimea la care s-a urcat: se prăbuşeşte în prăpastia întunecoasă a unei inimi de gheaţă şi vreme îndelungată este pierdut pentru piscuri...

(Povestire după Forster, scriitor şi critic literar englez)

By night

Imaculare

Ca o perdea de uitare,

mâna-ţi îmi căzu,

grea,

peste pleoape.

Înlăuntrul adormirii lor,

atingerea ta era mai albă

decât

lumina ochilor mei

foto Google

5 lucruri...

...care ne-ncântă sâmbăta...

 Ca să intru deconectată în sfârşitul de săptămână, mi-am amintit de vacanţă:) Fereastră umbrită, în Eze-sur-Mer:

Câteva dintre lucruşoarele pe care mi le-am adus din Franţa: cutia cu herbes de Provence, tava cu desene vesele, lavanda aromată în săculeţi şi bucheţele...

Pregătiri de toamnă...îmi place să văd cum se aşează cuminţi, pe rafturile cămării, borcane cu bunătăţi. Ador încă din coplărie lucrul acesta, eram fascinată de tot ce făcea mama în materie de conserve, de la bulion şi dulceţuri până la zacuscă şi varză murată, care încheia seria alimentelor puse la păstrare pentru iarnă.

Saintpaulia pe care mi-am cumpărat-o în primăvară, ca să-mă-nveselesc, pe când veneam într-o zi de la spital de la tata. A fost frumoasă o vreme, apoi i s-au ofilit florile, după o vreme şi frunzele şi am crezut c-o pierd. Sfârşitul de vară 
i-a priit însă, şi-a revenit şi a înflorit din nou:

"Comori universale" - proverbe alese şi versificate, de Traian Dorz:

Iubirea de părinte nici seceta n-o seacă,

 nici flacăra n-o arde, nici apele n-o-neacă,

nici zidul n-o desparte, nici marea n-o cuprinde,

nici munţii nu acopăr iubirea de părinte...

Ana, 
multumesc pentru 5 Things I love Saturday! :)

O sâmbătă minunată tuturor!

Pescăruşul Jonathan Livingston

Am recitit zilele trecute "Pescăruşul Jonathan Livingston", o cărticică ce mi-a picat în mână cu vreo 8 ani în urmă şi mi-a plăcut tare. Am cumpărat-o, am citit-o, apoi am dat-o împrumut, ca să se exalteze şi alţii şi aşa am rămas fără ea...
M-am bucurat când am văzut-o din nou în librării, reeditată; mi-am cumpărat-o şi-am recitit-o. De împrumutat, n-o mai împrumut :). 
Cărticica poate fi poveste, pledoarie, îndemn, ficţiune. Sau adevărul despre zborul liber către desăvârşire, despre dorinţa de-al încerca, despre puterea de a-l exersa până la reuşită, despre tăria de-a învinge durerea, ruşinea, poticneala, dezamăgirea de care te loveşti din când în când în urcuş. 
Despre deschingirea de prejudecăţi, despre ieşirea din roluri care nu-ţi vin, nu-ţi plac, dar în care te complaci să trăieşti. Despre acceptaţi şi proscrisi. Despre curajul de-a fi tu însuţi, de a te raporta corect la tine, la ce crezi, la ce-ţi doreşti, ca apoi să te poţi raporta la Model.
Dar mai mult decât toate acestea la un loc, cărticica e o provocare. Pentru că Pescăruşul Jonathan Livingston trăieşte în fiecare dintre noi.