26 august 2013

După ploaie


Am citit zilele trecute la Petru Creţia câteva rânduri care mi-au (a)părut (ca) un fel de revelaţie, un răspuns la gândul care mă frământă de ceva vreme, acela că nu mai ştim să ne trăim, să ne petrecem, să ne înţelegem Sărbătorile...

"...sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare să o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă şi inefabilă. O bucurie care ne face să simţim - pentru o clipă care se reînnoieşte mereu - că e altă lumină în lume, că mult mai vii sunt culorile şi mai limpezi contururile ei, că până şi aerul miroase altfel, că altfel răsună ecourile şi că iubim mai mult ce avem de iubit." 
(Petru Creţia, Luminile şi umbrele sufletului - Editura Humanitas, 2011)

Şi sâmbăta aceasta, fiind la grădină, după o răpăială cu stropi mari am ieşit pe alee şi am înţeles, privind şi-adulmecând lacom în jur, că o ploaie caldă de vară şi-un mijit de sore de după nori poate fi oricând sărbătoare deopotrivă pentru natură şi pentru suflet...


















6 comentarii:

  1. Bine te-am regasit! M-au reasezat in bucuria sarbatorii cele citite acum, aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai revenit, Adriana! Mi-ai lipsit, mă bucur să te aflu!

      Ștergere
  2. Mi-au umplut sufletul cuvintele, pozele, picurii de ploaie si bucuria florilor si a rosiilor sub racoarea lor...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Binefacatoare ploaie!Si mie mi-era dor de picuri si vant de toamna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicol, cred că tu, la malul mării, duci dorul ploii...:)

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails