11 august 2013

Gând despre smerenie


Pomenirea de azi, a Sfântului Patriarh Nifon al Constantinopolului, m-a dus din nou cu gândul la "Măria sa, Neagoe Basarab", căci în slovele cărţii acesteia l-am descoperit cu-adevărat pe Sfântul, am descoperit istoria nevoinţelor sale, vorbele sale înţelepte, mintea luminată, sufletul smerit şi dragostea aprinsă către Dumnezeu, care l-a facut netemător în faţa tuturor umilinţelor, nedreptăţilor şi asupririlor, dar şi dumnezeiasca slavă cu care Stăpânul l-a acoperit la cuvenită şi potrivită vreme.

Lângă cuvintele sfinţitului Nifon Patriarhul despre smerenie aşez (din nou) îndemnul de a citi "Măria sa, Neagoe Basarab". 
Cu sufletul desfătat şi plin de frumuseţea alcătuirii, mărturisesc că această carte este una dintre cele mai alese citite în ultima vreme.

"Fiul meu, nu uita glasul Hrisostomului Ioan care spune că toată lumea aceasta stă înaintea lui Dumnezeu ca o picătură de ploaie în streaşina unei case. Deci dacă toată lumea aşa este înaintea lui Dumnezeu, dar un singur om ce poate înaintea Slavei Lui? Nimic nu este omul singur, fără numai slăbiciune, praf şi cenuşă. 
Fii treaz în toată vremea, căci aşa cum mănâncă rugina pe fier, aşa mănâncă pe om salva lumească, dacă i se lipeşte omului inima de ea.
Iar dacă începututl tuturor patimilor este mâncarea peste săturare, atunci sfîrşitul răutăţilor este a gândi omul despre sine că este drept. De care nenorocire te păzeşte până la moarte, fiul meu."
(Cuvînt al Sfântului Nifon către Neagoe Basarab, Domnul Ţării Româneşti, fiul său duhovnicesc)




















2 comentarii:

Related Posts with Thumbnails