31 august 2013

Poveste cu o Zână bună sau Maica Domnului Kato Xenia...


...şi o dragă aducere-aminte astăzi, în ziua prăznuirii aşezării în raclă a Sfântului Brâu al Maicii Domnului.

Despre mănăstirea Kato Xenia n-am să scriu, pentru că e plin internetul cu informaţii mai bine puse la punct decât ale mele. O să las însă câteva fotografii şi povestea unei întâmplări care pe care, la prima vedere şi pornire sufletească aş fi înscris-o la capitolul "miracole şi minuni", după o vorbă a unei prietene a mele. 
Stând însă şi gândind mai bine, mi-am dat seama că lucrul care mi s-a întâmplat a fost cel mai firesc lucru posibil, cel mai frumos dar, cea mai de preţ răsplată, pentru că Dumnezeu cunoaşte inima omului şi gândul şi dorul şi neputinţa din ea...
Aşadar...

...am decis de comun acord cu toată lumea cu care am purces în vacanţă anul trecut să deschidem concediul cu oprirea la o mănăstire. Şi încă la una specială, Kato Xenia, lângă Volos, care adăposteşte şi păstrează ca pe cel mai de preţ odor un fragment din Brâul Maicii Domnului. Ştiam de-acasă asta, plănuisem bine, calculasem timpul necesar ca să putem ajunge înainte de înserare (se lucra la podul de la Giurgiu, era închis un sens de mers), pentru că a doua zi, foarte devreme, trebuia să luăm feryboat-ul spre alte locuri şi n-ar mai fi fost chip să ajungem. Însă un eveniment neaşteptat ne-a întârziat plecarea cu câteva ceasuri bune. Părea pierdută posibilitatea ajungerii la mănăstire, căci dacă ne-am fi oprit acolo, am fi ratat plecarea spre destinaţia de drept.
Nu-mi venea să cred că se întâmplă asta! Mie, care visam deja cu ochii deschişi că ajung la Kato Xenia, care făcusem de nu-ştiu-câte-ori traseul imaginar, care îmi pregătisem de acasă panglică pe care s-o ating de Brâu şi s-o dăruiesc la întoarcere celor dragi, ştiind Brâul tămăduitor de multe boli şi dureri. 
Simţeam că mă scurg odată cu timpul care părea să mă ţină departe de Maica Domnului de acolo. Parcă nu puteam nici să mă mai rog, rosteam, fără prea mare stăruinţă, "Maica Domnului ajută să putem pleca, ajută să putem ajunge la Tine..."
Şi-ntr-un final, am plecat...dar ce zic am plecat? Am zburat! Căci toate drumurile ne-au fost deschise parcă, şoseaua liberă, podul de la Giurgiu circulat în ambele sensuri, poliţia din Bulgaria adormită (!), iar noi ajunşi în Volos, cazaţi şi porniţi spre Kato Xenia cu fix două ore înainte ca porţile mănăstirii să se ferece, pentru a pregăti, în tihna nopţii, cele pentru a doua zi.

În Paraclisul aflat lângă biserica mare a mănăstirii am aflat, pe lângă icoana Maicii Domnului Kato Xenia, Sfântul şi Cinstitul Brâul al Maicii după care atâta suspinasem...
Mica racliţă din argint este încuiată într-o firidă, lângă alte sfinţenii şi se scoate la sărbatori şi la felurite trebuinţe. 
Ne-am închinat, ne-am rugat şi apoi am ieşit, cu o undă de regret că n-am putut atinge aievea Brâul. Stând în faţa uşilor Paraclisului şi îmbrăţişând încă odată cu sufletul şi privirea locul, o maica s-a apropiat de mine şi m-a întrebat în româneşte dacă ne-am închinat la Brâu! Până să apuc, surprinsă, să spun da sau ba, maica s-a oferit să ne scoată Sfântul Brâu să-l atingem şi sărutam! 
Măicuţa era româncă şi mi-a spus că face lucrul acesta pentru toti românii care se ostenesc să ajungă acolo. Mai mult, ne-a fost ghidă şi în biserica mare, ai cărei pereţi tocmai se împodobeau în tehnica mozaicului. Şi maica ne-a artătat icoana Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, deja întrupată în stânga intrării şi locul în care urma să fie aşezat Sântul Ioan Iacob de la Neamţ...
Restul - trăiri, mirări, bucurii, lacrimi, recunoştinţă - nu le mai descriu, că le bănuiţi. Aşez mai jos numai fotografiile promise la-nceput...

















13 comentarii:

  1. Foarte frumos Mariana...Mă bucur pentru voi...un mare dar de la însăşi Măicuţa Sfântă...
    Să ne pomeneşti şi pe noi acolo unde Domnul îţi va călăuzi paşii

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai redat emoţia şi BUCURIA!
    De fiecare dată când am fost la Kato Xenia noi am fost întâmpinaţi de maica Andreea sau maica Antonia. În prezenţa lor aveam impresia ca suntem la o mănăstire din România, că suntem acasă... Din ceea ce am citit aici cred că una din cele două maici au sporit bucuria întâlnirii voastre cu Maica Domnului "Străina".
    Un concediu minunat vă dorim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, Andreea!
      Eu nu ştiam că acolo sunt măicuţe românce, nici nu îmi păruse că cineva ne-a auzit vorbind, de aceea am fost aşa de surpinsă. Dar probabil baticul ne-a vădit că suntem românce, pentru că şi la Cuviosul David, în Evia, părintele care ne-a binecuvântat ne-a întrebat "Romania? Romania?" :)

      Ștergere
  3. Mariana, ce binecuvantare ca poti ajunge an de an in locurile acestea minunate ... tare mult imi doresc sa ajung si eu la Suroti la Parintele Paisie,as mai vrea si la Sfantul Fanurie si in Egina la Sfantul meu drag. Calatorie cu mult folos si nu uita si de mine nevrednica in drumul tau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Să rânduiască Domnul şi pentru voi, draga mea, să vă împliniţi dorul!
    O să fi în gândul şi în inima mea!
    Te îmbrăţişez cu putere, Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum se numeste maicuta romanca de acolo?..Ne poti spune?..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt două măicuţe românce acolo, Andreea şi Antonia.

      Ștergere
  6. Iata ca, in aceste zile, Cinstitul Brau al Maicii Domnului - fragmentul de la Kato Xenia - se afla in Sibiu.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails