Gânduri vechi pentru anul nou

E vremea urărilor. A gândurilor bune către ceilalţi. A regăsirii cu noi.
E vreme de bilanţ şi de dorinţă.
În cuvinte pe care ne silim să le alegem cât mai potrivite, facem celorlalţi urări de bine, doriri de bucurie, pace, lumină. Le-am şi putea dărui aievea, cu uşurinţă, dacă ar fi parte din noi, dacă le-am trăi cu-adevărat, dacă n-ar rămâne doar alcătuiri frumoase, emoţionante, pe felicitările de sfârşit de an.

Frământ în minte câteva gânduri care se jocă de-a cuvintele şi de-a-ntrebările...
Mă gândesc că binele în Hristos înseamnă suferinţă: "Fericiţi cei săraci cu duhul...fericiţi cei ce plâng...fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate...fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează....fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră... " Oare aş putea să primesc un astfel de bine?

Dar Dumnezeu este dragoste..."Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!"

E uşor să fii credincios în vreme de pace. De pace sufletească. E uşor să fii bucuros, să simţi liniştea, să priveşti Lumina.
În lume e vreme de frământare. Dacă Domnul va pune vreodată la-ncercare pacea mea, atunci cum va fi statul meu în picioare? Dar mărturisirea mea? Dar urarea mea cum va fi?

Copleşită mereu de purtarea de grijă a Domnului, de dragostea Lui, de neostenita Lui căutare spre mine, nu mă pot gândi la mâine, la poimâine, la 2012, decât ca la un timp întreg al Domnului, în care am fost chemată, preţ de-o clipă, de-o respiraţie a Duhului.
Trăiesc mereu cu un picior în Împărăţia Cerurilor (şi cu capul în nori...aţi crezut cumva că titul blogului e doar o metaforă frumoasă...? :D), pentru că în iubirea Lui, Dumnezeu ne-a dat de-aici să ne-ndulcim de (pre)gustarea ei, să ne deprindem cu ea, să o dorim.

Pentru anul viitor n-am planuri mari. E un mai vechi defect al meu "să mă lipesc" de tot felul de oferte întâlnite pe cale, aşa că sunt sigură că o să am de lucru din greu.
Mi-ar place să pot rămâne statornică proiectelor pe care le-am început şi să le dezvolt şi pentru că ele presupun exclusiv muncă de voluntariat, mă rog să am timp liber suficient şi multă răbdare. Şi mi-ar place să-mi pot relua o veche pasiune, abandonată la un monet dat: pictatul icoanelor pe sticlă.

Închei cu o rostire a Sfântului Ioan de Kronstadt pe care aş vrea să o fac rugăciunea mea de fiecare seară şi pe care v-o dăruiesc cu drag, ca pe un început de gând călăuzitor în noul an: gând de mulţumire lui Dumnezeu!

Doamne, nesfârşit, nemăsurat Îţi sunt dator pentru fiece adiere de văzduh de tine revărsată pentru suflarea noastră, pentru fiecare înghiţitură de băutură şi pentru fiecare fărâmitură de pâine, pentru fiecare fruct şi pentru toate celelalte nenumărate roade ale pământului, pentru fiecare gând bun, curat, sfânt care se înalţă de pe pământ la cer, pentru fiecare simţământ, pentru fiecare năzuinţă bună a voii mele, pentru fiece faptă bună - şi pentru toate, pentru toate Îţi mulţumesc, eu, robul Tău netrebnic!




.