Gânduri dintr-o zi...

Astăzi a fost o zi frumoasă...una specială chiar. A fost ziua mea de naştere!
Câţi ani am împlinit? Oh, n-are importantă! Să nu înţelegeţi că-i ascund din cochetarie sau mai stiu eu de ce...nu! Pur şi simplu, de la o vreme îmi place să cred că sunt demni de contorizat şi numărat doar anii pe care i-am perecut aproape de Hristos.
Cu Hristos. Prin Hristos. În Hristos.

Unii oameni trăiesc în timp scurt cât alţii nu pot într-o viaţă...Pentru alţii, o singură viaţă nu-i de-ajuns să-şi arate toate bogăţile, tot luxul, tot ce au, tot ce sunt.

O mamă minunată m-a adus pe lume...astăzi, de ziua naşterii mele, i-am dăruit flori şi am strâns-o în braţe cu drag, cu toată puterea...mi-a dat viaţă cu preţul vieţii ei, căci era să se prăpădească atunci.
Oare cum aş fi trăit fără dragostea ei?

Mă bucur că sunt...că sunt azi, chiar dacă Dumnezeu m-a ales de la facerea lumii...Mă bucur că sunt cu ai mei toţi...Mă bucur pentru fiecare dimineaţă şi pentru fiecare seară, mă bucur pentru cer, soare şi flori, mă bucur pentru rouă şi pentru ploaie...pentru mare. Mă bucur pentru oamenii de lângă mine - oameni mulţi, buni şi simpli. Şi mă bucur că Dumnezeu m-a aşezat în Biserica Lui, înaintea Sfântului Potir şi mi-a pus pe buze cântare nouă.

"Până la lacrimi mi-e dragă viaţa"...sublim cuvânt al marelui Vieru!
Aşa mi-e dragă şi mie! Şi un timp, mi-a fost tare frică de moarte. Nici acum n-am învins această teamă deplin. Însă am găsit un cuvânt excepţional al Mitropolitului Antonie al Surojului care spune aşa:

"Părinţii Bisericii ziceau că trebuie să ne amintim mereu de moarte. Şi nu ca de o frică, ci ca de o amintire a faptului că trebuie să trăim cu toată profunzimea viaţa atâta timp cât o avem. Şi să trăim nu "cu uşorul", ci anume profund; doar moartea ne poate da măsura a ceea ce trebuie să fie viaţa; doar omul care e gata să-şi pună viaţa pentru Dumnezeul său, pentru dreptatea lăuntrică, pentru aproapele său - doar acest om poate trăi cu toată puterea sufletului său.

Cu toţii mergem cu pas egal spre acea moarte care, mai devreme sau mai târziu, ne va secera; şi trebuie să trăim cu o astfel de măreţie, ca moartea să nu însemne frică, ci o uşă deschisă ce ne oferă posibilitatea de a intra în veşnica, triumfătoarea viaţă a lui Dumnezeu."
(Despre întâlnirea cu Dumnezeu)

Doamne, mulţumesc pentru ziua aceasta! Mulţumesc, mamă!






.