31 mai 2010

Gânduri la început de Post...



"Sus să avem inimile...", îndemn al Sfintei Liturghii aplicabil în fiecare zi dăruită nouă, în fiece clipă, dar mai cu seamă în posturi, căci postim cu gândul şi cu inima tânjinde după Împărăţia Cerurilor, pline de nădejdea Întâlnirii.

Postul - omorâre a patimilor, postul - înfrânare a cugetului şi a pornirii spre rău, postul - curăţire, cale spre desăvârşire, sfinţire, postul - bucurie, sărbătoare, împreună-prăznuire cu Puterile cele cereşti, postul - unire cu Hristos, în Sfintele Taine! Iată câteva motive de primire, trăire şi împlinire cu bucurie şi a acestui post, al Sfinţilor Apostoli.

Să avem post binecuvântat, luminat, cu roadă de credinţă, nădejde şi dragoste!

29 mai 2010

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta



"Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună - să fii bună pentru ca să poţi fi fericită.
Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea...al doilea...de! norocul şi celelalte "pere mălăieţe" care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă - când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi... Atâţi câţi merită...

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi daca ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta.
Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: "Uitaţi-vă la mine!" Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.


Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă"


(Via e-mail)

26 mai 2010

27 mai, Prăznuirea Sfântului Ioan Rusul


"O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate şi de minuni făcătorule, primeşte această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, şi vezi rănile şi durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că ştim Sfinte al lui Dumnezeu, că deşi ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vieţuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta la viaţa cea veşnică, cine a năzuit la ajutorul tău şi ţi s-a rugat cu credinţă, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ţie şi nu l-ai auzit?

Minunile şi ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut şi pe noi, păcătoşii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimiţând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulţimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferinţele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădaţi de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă vieţile noastre sunt pline de fărădelegi.

Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu acelaşi eşti, Sfinte, astăzi ca şi atunci, şi că nimeni din cei ce se roagă ţie nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea şi noi, fiind scârbiţi şi în pagube, alergăm la tine cu credinţă şi lacrimi, îngenunchind, şi ne rugăm ţie, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri, roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere oraşele, satele şi toată ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi.

Mijloceşte, Sfinte Ioane, păstorilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, iar supuşilor îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace şi cu cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împărăţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste, slavă şi închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

(Acatistul Sfântului Ioan Rusul)

Un Sfânt al smereniei şi rugăciunii, un Sfânt care, după ce a suferit de la prigonitorii pagâni bătăi, chinuri, schingiuri, a ales să trăiască în grajd, alături de animalele necuvântătoare decât să cuvânteze şi să propovăduiască dumnezeu străin; un Sfânt al vindecărilor trupeşti şi sufleteşti, care neîncetat revarsă daruri de vindecări celor care aleargă la el cu credinţă, cerând ajutor şi tămăduire.



"Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. ştiu că prin boala trupului, sufletul se curăţeşte, şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de rugăciune.

De aceea dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria părinţilor lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.

Ştiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa mea în mâinile tale şi mijloceşte precum ştii mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere si ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputinţelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără şovăială, noule doctor fără-de-arginţi, ca văzând aceasta să-ţi mulţumesc tie şi să-l laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin cântarea : Aliluia!"

(Rugăciune către Sfântul Ioan Rusu, la vreme de boală )

Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfântului Tău Mucenic Ioan, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!


22 mai 2010

Sub limbile de foc ale Rusaliilor


"Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh, Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind de Harul cel de-viată-făcător al înfierii şi de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă:
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!"
(Acatistul Pogorârii Sfântului Duh)


Cu bucuria răsunând până departe în dangăt de clopot, Maica Biserică ne cheamă să prăznuim împreună...e ziua ei de naştere doar!
Cu dor neostoit, de mamă, îşi cheamă din depărtări fiii - din depărtările patimilor, ale rătăcirilor, ale înstrăinării, ale minciunii, ale durerilor de tot felul - căci cu iubire şi râvnă a junghiat viţelul cel gras, a întins masa dragostei şi, iată, toate sunt gata!
Astăzi, de bucuria Maicii, Dăruitorul dă daruri. Şi, ca atunci când pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, ne dăruieşte Mângâietor şi Izbăvitor a toată tristetea, neputinţa şi necredinţa.
Ne trimite Duh şi Adevăr.
Ne dăruieşte viaţă în viaţa Bisericii.
Şi ne umple de bucurie!
Să facem această bucurie obişnuinţa fiecarei clipe...şi să ne rugăm să nu se ia nicicând de la noi!

18 mai 2010

Re-naştere


În zori,
cuprind
cu mâini aspre
pântecul rotund al pământului.
În căuşul palmei
îmi înfrunzeşte
sufletul...


15 mai 2010

Premiu


Ieri am primit primul meu premiu virtual şi îi mulţumesc mult Andreei
pentru surpriză şi bucurie.


După cum am văzut pe alte blog-uri, premiul se dă mai departe, împreună cu leapşa, însă cum aproape toţi prietenii mei l-au primit deja, nu-l voi trimite, dar voi trece aici zece dintre lucrurile pe care le iubesc...
  • poezia
  • lăcrămioarele
  • Liturghia
  • vocea mamei
  • apusul de soare
  • pisicile
  • şosetele pufoase
  • după-amiezele de duminică
  • ploaia de vară
  • icoanele pe sticlă



13 mai 2010

Înălţarea Domnului. Ziua eroilor



Hristos S-a înălţat!


"Ţie, Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morţii îţi aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte.
Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din sufIet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri!"
(Condacul 1, Acatistul Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos)

...Şi nu poate trece ziua de astăzi fără să simt a mă pleca în rugăciune de dragul eroilor, al celor care au pecetluit cu sânge şi dor de credinţă mărturisită ţărâna sfântă a pământului românesc, lespezile temniţelor comuniste sau zidurile străine ale exilului.
Mă-nchin!
Şi sărut - aşa cum aievea aş săruta mâna mamei - chipul suferinţei, scrijelit în istoria neamului românesc.



"Morminte dragi, lumină vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până'n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse'n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s'au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul nu vi-l ştim,
tot gândul nostru'n el v'aduce
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi."

Radu Gyr - Imn morţilor. În închisoarea Aiudului


(Sursa pentru Icoana Înălţării Domnului : ro.orthodoxwiki.org)

Related Posts with Thumbnails