Prizonieră a şoaptei,
cobor în mine
ca-ntr-o fântână
cu izvorul secat.
Din măruntaiele de lut
întâiul dor de lumină
irumpe,
fior ne-nţeles.
cobor în mine
ca-ntr-o fântână
cu izvorul secat.
Din măruntaiele de lut
întâiul dor de lumină
irumpe,
fior ne-nţeles.
Minunate versuri...ce frumos ar fi sa devenim toti niste izvoare de apa vie!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase toate imaginile pe care le-am vazut aici:)
Doamne ajuta!
Doamne ajută, Ioan! Mulţumesc!
ȘtergereMi-ai amintit un verset din Evanghelia după Ioan (la întâlnirea Mântuitorului cu samarineanca, la fântâna lui Iacov): "...dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică" (In 4, 14).
Aşa să ne fie...