Sfântul Ioan Rusul

Zi de prăznuire astăzi a unui sfânt drag sufletului meu: Sfântul Ioan Rusul.

 Născut în pământul Rusiei la sfârşitul anilor 1600, Ioan s-a învrednicit de cinstea ţarului Petru cel Mare şi a fost înrolat în armata sa, în luptele împotriva turcilor. Domnul a îngăduit însă ca să fie luat prizonier şi-apoi vândut unui agă turc la Prokopi, oraş în apropierea Cezareei Palestinei, în Asia Mică. Mulţi dintre cei căzuţi în mâinile turcilor, după bătăi şi schingiuri şi-au lepădat credinţa creştină, însă Sfântul Ioan i-a spus stăpânului turc că mai bine se leapădă de viaţă decât decât să-şi piardă sufletul mărturisind dumnezeu străin.
A fost scuipat, batjocorit, bătut, chinuit, dar nu s-a lepădat de Hristos. A fost umilit fără măsură, fiind obligat să locuiască în grajd, dimpreună cu dobitoacele de care îngrijea, dar inima lui era bucuroasă pentru că s-a putut face părtaş vieţuirii în staul, asemeni Mântuitorului care a primit să vină  în lume într-o iesle sărăcăcioasă.
Ziua şi-o petrecea în ascultare mâncând puţin, de multe ori doar puţină pâine şi apă, iar noaptea se ruga fierbinte Dumnezeului viu, petrecând ceasuri în şir în îngenunchieri, dormind puţin, pe podeaua rece, acoperită doar cu o pânză. Uneori, noaptea, mergea pe ascuns la o bisericuţă a Sfântului Gheorghe ce se afla în apropiere, unde făcea priveghere în pridvor. 
Multele lui rugăciuni şi o minune pe care o făcuse cu stăpânul său turc au îmblânzit inima acestuia, care nu l-a mai asuprit, ci i-a dat o cămăruţă mică, lângă grajd, unde să-si odihnească trupul.  Îmbolnăvindu-se în urma lipsurilor şi a chinurilor suferite şi aflând mai înainte de la Domnul vremea trecerii sale din viaţă, Ioan Mărturisitorul a trimis după preotul din bisericuţa Sfântului Gheorghe, pentru a se împărtăşi cu preacuratele Taine, aşa cum de multe ori, în taină, în bisericuţă, le primise. Acesta le-a ascuns de frica musulmanilor într-un măr scobit şi aşa le-a adus la Ioan, care după ce a primit în sine Trupul şi Sângele Domnului, îndată s-a săvârşit, la data de 27 mai a anului 1730.
Cu învoirea turcilor, trupul său trudit a fost luat şi înmormântat cu evlavie. La trei ani de adormirea sa, Sfântul Ioan s-a arătat în vis bătrânului său preot şi i-a spus că trupul său a rămas întreg şi se cerea scos din pământ şi cunoscut ca semn al harului şi a binecuvântării lui Dumnezeu. Aşadar, trupul a fost drezgropat şi o mireasmă nemaiîntâlnită a umplut aerul. Credincioşii au ridicat sfintele moaşte şi le-au dus în bisericuţa în care Ioan cel umilit şi îngerunat de poveri obişnuia să privegheze.
Aici, în Biserica Sfântului Gheorghe, a locuit Sfântul dăruind bucurie şi săvârşind minuni tuturor ce se rugau lui, până în anul 1924, când în urma conflictului greco-turc, Asia Mică a întrat sub stăpânire musulmană . Grecii au fost nevoiţi să părăsească regiunea şi au luat cu ei şi pe Sfântul Ioan, ca pe cel mai de preţ odor şi dar avut. 

L-au aşezat mai apoi in Noul Prokopi, oraş pe care l-au denumit aşa după cel din care venise Sfântul şi care a devenit în scurt timp comoara spirituală a Eviei, loc de pelerinaj nu numai pentru greci ci şi pentru întreaga creştinătate ortodoxă.

A rânduit Domnul şi pentru rugăciunile Sfântului Ioan, pe care cu dor voiam să-l cunosc, am poposit anul trecut in Evia, în biserica Sfântului din Prokopi. 

Sfântul m-a primit în toate ale sale şi m-a copleşit cu dragoste şi negrăită bucurie...În urma întâlnirii noastre mi-a rămas în suflet nădejdea că sfântul îmi va fi ajutor şi povăţuire de câte ori îl voi chema, dar şi un dulce dor, care se cere, iarăşi, împlinit...

Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul

Dantelărie...

 Ca pre Împăratul...

 Sfintele moaşte

Din straja dimineţii până-n noapte...

 .

Aghiasmă

 

Bunătăţuri :)

...şi marea aşteptândă, de care mi-e dor...