Înţelepciunea săptămânii - versetul 16 din 52

amănunte aici


Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
Psalmul 35, 9

Cel mai bine se citeşte şi înţelege acest verset în lumina Învierii. Căci fără Hristos şi fără a Lui slăvită înviere, n-ar fi fost nici viaţă, nici izvor, ci pustiu cumplit şi moarte veşnică.
Hristos a înviat şi S-a făcut pe Sine începătură a învierii tuturor de la Adam încoace, începătură învierii celor adormiţi dar şi a celor vii de-acum, a celor în care viaţa a îngheţat încremenită de formalisme şi de lipsa bucuriei.
Hristos este firul subţire de apă vie şi ţâşnetul de sânge amestecat cu apă din coasta împunsă pe Golgota, care s-a transformat în fluviu curăţitor al întregului păcat curs pe faţa omenirii, inundând cu viaţă moartea şi iadul.

"Pentru setea fără margini care te arde pe dinăuntru, viaţa e băutura care te îmbată cel mai tare.
Viaţa are o mulţime de izvoare, iar apa lor sună plină de vrajă şi e toată numai chemare. Te apleci, dar setea nu ţi-o potoleşti. Setea ta depăşeşte tot ce ţi se oferă efemer..." (Christos Yannaras - Foamea şi setea)

Peste toată setea noastră de multe feluri care ne răscoleşte măruntaile, un singur izvor îşi poate odihni unda, ostoind-o: Hristos, isvorul Vieţii.