Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Hristos a înviat!

Mi-s dragi o mulţime de stihiri şi cântări ale Învierii, sunt pline de nădejde bucuroasă, de viaţă, de Adevăr...nu mă mai satur să le-ascult, am flămânzit de ele vreme de un Triod întreg.
Însă foarte drag şi dătător de nădejde îmi este un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, întocmit pentru Praznicul Învierii.
Astăzi Hristos, darnicul nostru Înviat, pentru dragostea Sa, pentru slăvita minune a Învierii Sale, nimănui nu-i rămâne dator cu plată, cu mângâiere, cu dragoste, cu mântuire. Pe toţi cercetează, pe toţi aşteaptă, pe toţi satură, pe toţi bucură, pe toţi veseleşte.
Să intrăm, dar, prin Praznic, în dragostea Dumnezeului nostru!

"De este cineva bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască; de a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie, de nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă, şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii.
Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte.
Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit.
Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea.
Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat. Luat-a trupul şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut.
Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii; înviat-a Hristos şi se bucură îngerii; înviat-a Hristos şi viaţă vieţuieşte; înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă, că Hristos sculându-Se din morţi începătură celor adormiţi, Aceluia este Slava şi cinstea în vecii vecilor.
Amin!" (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Later edit :)

Mă gândeam, în timp ce scriam, că acest cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom zugrăveşte cea mai frumoasă şi adevărată icoană a Tatălui: un Părinte plin de dragoste şi aplecare, de răbdare şi bunătate, ce răsfrânge bogăţia bunătăţii Sale şi peste cei buni şi peste cei păcătoşi, şi peste bogaţi şi peste săraci, şi peste necredincioşi şi peste credincioşi.
Astăzi porţile Împărăţiei se dau în lături - după ce porţile cele de aramă ale iadului vor fi fost zdrobite - şi în odaia cea nouă, gătită ca de nuntă, Hristos Însuşi se dăruieşte lumii dimpreună cu darurile Sale, Dar de veşnică Lumină.
Hristos a înviat!

.
.