Gând pentru părintele Zarko

.

Despre diaconul Zarko şi despre suferinţa lui s-a mai scris în media virtuală - au început să scrie prietenii şi familia, în blog-ul pe care l-au deschis, apoi au continuat şi alţii, impresionaţi de caz şi conştienţi fiind că 20.000 de euro, suma necesară estimată pentru intervenţie, se vor strânge numai dacă povestea lui Zarko va ajunge la cunoştinţa şi sufletul cât mai multor oameni.
Era nevoie, în mai puţin de o lună, de bani mulţi şi multă, multă rugăciune!

Minunile există! Există nu numai în lumea copiiilor sau în cărţile de poveşti, ci şi aievea, se înfăptuiesc lângă noi, pentru noi: cu numai câteva zile înainte de plecarea spre Clinica din Viena, unde se va face operaţia, suma necesară s-a strâns! Posibil să existe şi costuri ulterioare, pentru tratament de specialitate, dar prima urgenţă - banii pentru intervenţie - a fost rezolvată!
Din puţinul fiecăruia s-a făcut întregul cu care părintele poate îndrăzni să spere la o viaţă în sănătate.

Minunea aceasta mă face să nădăjduiesc că şi micuţa Alexandra va avea într-o zi bucuria lui Zarko. Că suferinţa ei va înceta, că lupta cu boala va fi câştigată.
Cu trupşorul plăpând numai răni, cu sufletul frânt de dorul de casă, de fraţior, de tătic, Alexandra ţine piept bolii din ce în ce mai greu.
Oameni dragi, e-atât de mare lucru să putem dărui speranţă la viaţă!
Vă rog, vă rog nu uitaţi de Alexandra! Dacă n-aţi privit încă ochişorii ei, faceţi-o aici...

Ne rămâne nouă să ne rugăm mai departe ca părintele Zarko să treacă cu bine şi peste această încercare.
Ne rămâne să ne rugăm ca sfinţii Doctori fără de Arginţi să-l tămăduiască grabnic şi Sfântul Antim Ivireanul, în biserica căruia slujeşte, să fie mijlocitor pentru întoarcerea lui iarăşi dinaintea altarului.
Ne rămâne să ne rugăm mai departe ca rugăciunea părintelui de fiecare seară şi dimineaţă, de fiecare Liturghie, să se rostească iarăşi cu putere şi să poată îmbrăţişa în ea, cu bucurie, pe toţi cei care au dăruit...

Cu pace, Domnului să ne rugăm...
Doamne, miluieşte!


.