17 august 2011

Exerciţii de iubire


De la o vreme, am parte să întâlnesc pe la ghişeele unde plătesc una-alta sau în birourile în care intru nevoită fiind să rezolv anume probleme, angajaţi tot mai plictisiţi, mai acri, mai "înţepaţi".

E dificil să lucrezi cu omul, e obositor, e solicitant, ştiu, dar nu înţeleg de ce toată frustrarea legată de un seviciu care nu te satisface trebuie spartă în capul celor din jur?
Oare cât ne costă să ne purtăm frumos cu ceilalţi? Să nu sărim la gâtul lor, iritaţi de a doua întrebare cu care ni se adresează pentru că n-au înţeles din prima răspunsul nostru?
Oare ce ar trebui să facem ca să schimbăm atitudinea asta a noastră, iritarea, obrăznicia, nerăbdarea?

Phil Bosmans zice că ar trebui să luăm lecţii de iubire...

"Societatea noastră suferă de un infarct cardiac grav. Locul ei ar fi la reanimare. Ea trebuie să primească serul iubirii.
În lumea noastră construită artificial există o mare greşeală. S-a uitat ceva, ceva fundamental, care nu se poate înlocui cu nimic. S-au emis legi sociale, s-au deschis birouri sociale, s-au organizat servicii sociale, dar s-a uitat că acestea toate rămân fără sens dacă în spatele ghişeelor şi a birourilor şi a munţilor de acte nu se mai simte nicio inimă omenească.
A fost uitat cel mai important factor social. Nu ducem lipsă de competenţă, de cunoştinţe şi de ştiinţă, ci ducem o mare lipsă de iubire.


Dacă vreau într-adevăr să iubesc, atunci trebuie să mă ocup de oameni: atent, delicat, inventiv.
Mai întâi, de oamenii din imediata mea apropiere, care sunt încredinţaţi grijii mele: cei cu care locuiesc sub acelaşi acoperiş, cu care lucrez împreună în fiecare zi, cei cu care călătoresc, cu care muncesc, cu care râd şi mă joc.
A mă ocupa de oameni mă leagă şi mă smulge din îngustimea mea. Lucrul acesta este foarte necesar ca să nu înnebunesc, învârtindu-mă veşnic în jurul propriei mele persoane.

Semenul meu, care aşteaptă iubirea mea, care are nevoie de aprecierea şi prietenia mea. Semenul meu pe care pot să îl ajut, în fiecare zi din nou, cu o privire prietenoasă, cu o vorbă bună, cu o mână atentă: el nu locuieşte dincolo de munţi, nu locuieşte dincolo de mare. Semenul meu este aici! De ce îl caut atât de departe?..."



.

13 comentarii:

  1. Greu,foarte greu examen...
    Irascibilitatea, anxietatea,ingustimea,idei fixe ( asa se obisnuieste,sau ce ma intereseaza pe mine,eu de el(ea) nu mai pot)...etc. sunt examene la care de cele mai multe ori am ramas repetenta...:(
    Un articol deosebit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana la lectia de iubire, care este lectia lectiilor, eu cred ca trebuie sa luam o lectie de normalitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina, avem din belşug de lucrat la noi.
    Ar trebui să ne uităm des în jur nu ca să judecăm (cum ades mi se întâmplă :D), ci să îndreptăm în noi lucruri strâmbe, care îi provoacă pe ceilalţi...cu asta mă lupt eu.
    Să ne ajute Domnul!

    Părinte Victor, e drept, nici asta nu mai ştim, să fim "normali", să ne comportăm omeneşte. E greu când eul e atât de mult îndreptăţit şi ajutat să se dezvolte...că asta-i tendinţa, aşa trebuie să gândim, aşa suntem îndemnaţi să ne creştem copiii.
    Din păcate normalitatea din jurul nostru nu mai prea e normalitate...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase gânduri, înțelepte sfaturi! Mulțumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte folositoare cuvinte!

    Dar mi se pare ca esenta ai spus-o in comentariu:
    "Ar trebui să ne uităm des în jur nu ca să judecăm (cum ades mi se întâmplă :D), ci să îndreptăm în noi lucruri strâmbe, care îi provoacă pe ceilalţi...cu asta mă lupt eu."

    Exact la fel simt si eu! Mai ales atunci cand cel din fata mea reactioneaza mai putin frumos si simt cum ies la iveala sentimente si ganduri negative care-mi arata brutal, intr-o secunda, cat de departe sunt de ceea ce ar trebui sa fiu.

    Drum bun, draga Mariana! Dumnezeu sa te ocroteasca, sa ajungi cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Maria, îţi mulţumesc mult pentru gând şi pentru căldura din suflet!
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu." (Marcu 10,18)

    ... Sa ne straduim sa ne asemanam Lui! ...



    Frumoasa postare, Mariana! Te pup tare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Alexandra, mulţumesc, te îmbrăţişez şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  9. "Ar trebui să ne uităm des în jur nu ca să judecăm (cum ades mi se întâmplă :D), ci să îndreptăm în noi lucruri strâmbe, care îi provoacă pe ceilalţi...cu asta mă lupt eu."- da,aici sunt chiar eu!

    Frumos articol, Mariana draga! Stii la ce ma gandeam? Oare domnilor/doamnelor functionari/medici/asistente/bancheri/vanzatori etc. nu le-ar placea sa primeasca dupa ce raspund in "felul lor" o foaie de hartie care sa cuprinda exact ce scrie mai sus? Poate ar ajuta...Un zambet si foaia....
    Cred ca ar fi interesant, desi poate dificil de patruns in lumea loc, uneori de nepatruns.

    Imbratisari!
    Multumesc pentru articol si pentru toate celelalte!

    RăspundețiȘtergere
  10. Eiiii, Claudia! E şi asta cu foaia si zâmbetul o idee... :)
    Cu un pic de curaj, ar putea fi încercat!

    Te îmbrăţişez şi eu, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Metahna descrisă se observă mai uşor la cei care lucrează cu publicul (funcţionari, personal bancar, vânzători, personal medical, portari etc), pt că ei sunt cei mai 'expuşi'.

    Dar ei nu se nasc din acest popor, nu sunt parte a naţiunii, că doar nu au fost aduşi de peste graniţe?! Oare noi, clienţii de la ghişee, cum suntem?

    Nu că aş vrea să-i scuz pe cei care sunt atât de grav lipsiţi de zâmbete şi de bunăvoinţă, dar trebuie să vedem şi cu cine au de-a face, câtă urâciune, lipsă de amabilitate, iritabilitate etc primesc.

    De ar fi să primească toate ocările ca Sf. Ioan Rusul de pildă, s-ar sfinţi prin munca la ghişeu mai ceva decât în mănăstire!

    Dar nu putem să-i judecăm...

    ***

    Problema lipsei zâmbetelor din societatea românească este destul de gravă şi arată cât de traumatizaţi şi sălbăticiţi suntem.

    Pe alte meleaguri, une nici măcar nu ştiu oamenii de Hristos, unde decreştinarea este într-un avans galopant, oamenii încă nu au uitat să îşi zâmbească unii altora:

    http://munteanuk.blogspot.com/2010/01/femeile-in-uk-15-women-in-uk_19.html

    http://munteanuk.blogspot.com/2008/12/femeile-n-uk-11-women-in-uk.html

    RăspundețiȘtergere
  12. Bogdan, mulţumesc pentru opinie şi pentru link-uri! Mai pofteşte!

    Am scris rândurile de mai sus mai degrabă cu tristeţe decât cu îndreptăţire, după o serie de "afronturi" primite de la funcţionăraşi ai Poştei, ai Administraţiei Financiare sau de la femeia de servici dintr-o secţie de spital. N-am "vânat" atitudini zburlite, n-am căutat nod în papură, s-au întâmplat, pur şi simplu, de prea multe ori ca să nu semene a obişnuinţă nesimţită.
    Povestind într-o doară cuiva păţaniile mele, omul mi-a dat apă la moară relatând o întâmplare similară prin care trecuse de curând.

    Să ai bun-simţ, să poţi vorbi frumos şi cu răbdare, să fii amabil, să nu jigneşti, să ştii să mulţumeşti, toate acestea se pot cultiva, dar, în primul rând, sunt chestiuni ce ţin de educaţie, de buna creştere şi de frica de Dumnezeu, cred eu.
    Şi asta, de oricare parte a biroului sau ghişeului ai fi.

    Acum...nu şitu cum e în Anglia cea desdumnezeită, ce motivaţii pot determina oamenii să se poarte frumos, dar noi, după 40 de ani de comunism în care s-au fabricat mentalităţi aberante şi hibrizi umani (nu vreau sa cad iar in păcatul generalizării - doar acolo unde nu au existat credinţă şi cultură sufletească) şi după ceilalţi de democraţie de după, după importul ieftin de non-valori şi libertăţi străine, altoite pe metehnele noastre, suferim tot mai grav de amnezie: uităm să trăim cu-adevărat, în sens...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails