Cugetări scurte
Niciodată duhul nostru
Nu se poate linişti
Dacă nu ne dăm silinţa
"Întru Domnul" a trăi.
După cum nu tace pruncul
Când lipseşte maica sa,
Tot asemenea şi duhul
Nu se poate alina.
Întru Domnul este pacea,
Întru El odihna mea,
Calea cea adevărată
Şi acum şi pururea.
Când mintea vrea să zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrăjmaşul tainic
Ne bântuie mereu.
Împrăştie gândirea
Ca pulberea în vânt
Şi caută să tragă
Privirea la pământ.
Privelişte deşartă
Ne-arată cel viclean
Ca să pogoare mintea
Din veşnicul liman.
Piatra nesimţirii mele
S-a făcut ca un mormânt
Care veşnic mă apasă
Şi mă trage la pământ.
O, de s-ar mişca odată
Piatra sufletului meu
Ca sa facă loc Luminii
Sfinte de la Dumnezeu!
Întunerice de patimi
Înlăuntrul meu domnesc,
Iar vlăstarele virtuţii
Toate se îngălbenesc.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Arzând de dorul de a-ţi purta paşii pe urmele Mântuitorului, I-ai urmat şi în ceruri, Sfinte Ioane, mult iubitorule!
Roagă-te ca şi noi să ne-nvrednicim să ne luminăm sufletele cu Lumina Taborului şi să slavoslovim dimpreună cu tine, mijlocitorule!
.
... nesimtirea ne impietreste
RăspundețiȘtergere