18 mai 2011

Poveste despre mame


Am primit pe e-mail o povestioară care mi-a plăcut tare mult. De obicei astfel de „scrisori”, care circulă cu poşta electronică, sunt cunoscute de multă lume, dar cu toate acestea, după ce am aranjat-o pe ici, pe colo, m-am hotărât să o postez...


“Nu te preocupa dacă nu poţi da copiilor tăi ce e mai bun din toate... Dă-le tot ce ai tu mai bun!”

Într-o zi - aşteptată de mult - Anne îşi luă carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era profesia ei, ea ezită pentru un moment: nu ştia cum să se considere. Funcţionarul insistă: - ”Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu!”
- ”Sigur că da, am un serviciu” , exclamă Anne, “sunt mamă”.
- "Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez „casnică”, spuse funcţionarul cu răceală.

Întâmplarea trăită de Anne o puse pe gânduri pe Marta, prietena ei. Şi nu după mult timp, veni ziua în care ea însăşi se afla în faţa unui ghişeu, într-o situaţie asemănătoare. Persoana care o interoga era o funcţionară sigură pe sine şi eficientă. Formularul părea enorm, interminabil. Prima întrebare era: “Care este ocupaţia dumneavoastră ?”.
Marta se gândi puţin şi fără să şte cum, răspunse :
- “Sunt Doctor în Dezvoltare Infantilă şi Relaţii Umane”.
Funcţionara făcu o pauză şi Marta trebui să repete cu pauze, emfatic, apăsând cuvintele.
După ce a notat totul, tânara vru să verifice.
“Pot să vă intreb ce faceţi, mai exact ?”
Fără pic de nelinişte în glas, cu mult calm, Marta explică: "Desfăşor un program pe termen lung, înăuntru şi în afara casei”. Gândindu-se la familia ei, ea continuă: "...sunt răspunzătoare de o echipă şi am primit deja în grijă patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusivă. Marea exigenţă este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24 de ore”.
Pe măsură ce îşi descria responsabilităţile, Marta observa creşterea tonului de respect în vocea funcţionarei.

Când se întoarse acasă, Marta fu primită de o parte a echipei sale: o fetiţă de 13 ani, alta de 7 şi alta de 3 ani. La etajul casei, cel mai nou proiect o aştepta: bebeluşul ei de 6 luni, care tocmai proba o nouă tonalitate a vocii.
Fericită, Marta luă copilul în braţe şi gândi la bucuria maternităţii, în pofida multitudinii de responsabilităţi şi a orelor interminabile în care trebuia să se dăruiască. ”Mama unde-mi sunt pantofii?" "Mama, mă ajuţi să-mi fac o fundă?" "Mama, bebe nu încetează din plâns!" "Mama, mă aştepţi la sfârşitul orelor?" "Mama, vii mâine să mă vezi dansând?" "Mama, mergem la cumpărături?" "Mama...”

Înainte de culcare, stând în pat, Marta se gândi: ”Sunt Doctor în Dezvoltare Infantilă şi Relaţii Umane...dar bunicile ce or fi?”
Şi apoi găsi un titlu pentru ele: Doctor Superior în Dezvoltare Infantilă şi în Relaţii Umane”. Iar străbunicile: Doctor Executiv Superior. Şi mătuşile: Doctor-Assistent.

Într-o lume unde se dă atâta importanţă titlurilor, în care se cere mereu cea mai mare specializare în domeniul profesional, transformă-te într-o specialistă în arta de a iubi şi a face viaţa mai bună, mai preţioasă!





.

18 comentarii:

  1. Frumos si drept ai spus, Mariana!

    Imbratisari tie si scupei din fotografie :)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, draga mea Liliana! Şi eu te îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mariana excelent!Mi-a placut enorm M-ai invigorat astazi!
    Slavit sa fie Domnul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si cand te gandesti ca este o munca atat de putin apreciata si i se da atat de putina importanta. Femeia casnica este "puturoasa" care sta acasa si cheltuie banii barbatului. Chiar asa sa fie?

    RăspundețiȘtergere
  5. Uau Mariana acum stiu ca am si eu titul :) vai ce frumoasa scrisoare ai primit mia placut mult o sa mi-o notez si eu :D.
    Iti doresc o zi frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu sunt intrebată adesea: "Nu faci nimic, stai acasă?" Acasă sunt întotdeauna foarte multe de făcut, în cele mai variate domenii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu iti multumesc, draga Mariana, pentru aceasta postare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb! Eu spun mereu ca cea mai frumoasa meserie din lume e aceea de mama. Dulcica din foto e Mariuca cumva?

    RăspundețiȘtergere
  9. Hristos a inviat!
    Mariana, draga mea, Mama _serviciu cu norma intreaga, cu timp si fara de timp, cu trup, minte, creativitate, cu durere si cu bucurie! Cu lacrimi si cu nadejde! Cu dar de la Dumnezeu si pentru Dumnezeu!Slujire totala si fara sa astept sa primesc inapoi...Doar rugaciuni multe pentru risiprea fiilor nostri, a familiei, in general!
    Mi-e dor de tine! Poate mai schimbam vreo doua vorbe...Te imbratisez cu tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragele mele, vă mulţumesc mult pentru că aţi aşezat aici câte un gând...!

    Amalia, da, e Măriuca noastră! Îmbrăţişări!

    Liliana, tare mă bucur că mi-ai scris! Te îmbrăţişez cu drag şi cu bucurie! Şi o să-ţi scriu pe mail.

    RăspundețiȘtergere
  11. E foarte interesanta povestirea. Din pacate, in special sub presiunea societatii, simtim nevoia de titluri ca sa ne valideze propria identitate.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, din păcate, Loredana...Dar e fals. Şi nedrept.

    RăspundețiȘtergere
  13. foarte frumosssssssss!:)nu sunt inca mama dar stiu ca e ceva care nu mai conteaza in societatea de azi/azi fetele tinerele alearga dupa cariera si independenta sau cand le intreb primesc ca raspuns ca nu vor copii caci se cred incapabile sau li se pare prea greu sa aiba un copil/eu una nu le inteleg desi fac parte din generatia tanara 20-25 de ani/mi se pare ceva minunat (cu toate ca sunt si greutati )

    RăspundețiȘtergere
  14. Mirela, cred şi eu cu toată tăria în frumuseţea şi unicitatea maternităţii.
    Maternitatea e marele dar pe care Dumnezeu îl face femeii, căci ea "se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie."

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce meserie frumoasa am....si eu am trei proiecte proaspete, proaspete, in curs dar si un doctor asistent...

    te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Ramona...tare frumoasă! :)
      Să-ţi trăiască fetiţele! Cred că am văzut ceva pozici cu ele pe blogul tău. O să-l redeschizi? Era frumos!

      Ștergere
    2. Minunata povestioara! Te imbratisez! Ionica

      Ștergere
    3. Ionica, cu drag te îmbrăţişez şi eu, mă bucur că ai trecut pe-aici! :)

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails