17 decembrie 2010

Sfântul Dionisie din Zakynthos - Jurnal de vacanţă


Revin la abandonatul meu jurnal de vacanţă...oare a câta filă scriu? Nici nu mai ştiu, de când nu l-am mai "atins"...E jurnal de vacanţă capitolul V!
Prilej bun de revenire: 17 decembrie. Ziua Sfântului Dionisie din Zakynthos.

Ajunsesem cu povestea în oraş, în Zante.
Am zărit încă de pe mare, până ce ferryboat-ul nu acostase, clopotniţa Bisericii Sf. Dionisie. Dangătul de clopot întâmpina zorii, acoperind oraşul. Primele semne ale răsăritului se desfăşurau de-a lungul ţărmului, oglindind în ape tot mai clar chipul clădirilor.





La ora aceea din dimineaţă, oraşul cochet era complet adormit. Treze erau doar tufele imense de bougainvillea, care se căţărau pe garduri şi pe case.

Am revenit în oraş după amiază şi am pornit-o spre Catedrală. Eram acasă la Sfântul Dionisie şi doream nerăbdătoare să-l "cunosc"!
Nu auzisem nimic despre el până în vacanţa trecută, când din Thassos mi-am cumparat o icoană care îl reprezenta. Intenţia mea fusese însă alta, îmi doream o icoană cu Sfântul Nectarie, am găsit una într-un bazar, am sucit-o, am învârtit-o, am aşezat-o înapoi în raft, prietenii mei au dat strigarea de plecare iar eu m-am hotărât brusc, am luat icoana, am plătit-o, iar acasă am desoperit că era...Sfântul Dionisie din Zakynthos!
Am citit apoi viaţa Sfântului, care m-a cucerit pe loc! M-am gândit că ar fi minunat să pot ajunge să mă închin la moaştele lui, care se păstrează întregi.
Şi cum nicio rugăciune către Sfântul nu rămâne fără răspuns...am ajuns mai repede decât mi-aş fi putut închipui anul trecut, când îi priveam chipul în icoana cumpărată în grabă.



Sfântul Dionisie este protectorul insulei Zakynthos, fiind născut aici în 1547. Părinţii săi s-au îngrijit să primească o educţie aleasă şi fiind înstăriţi, i-au angajat un profesor care îi preda italiana, latina şi greaca veche, dar şi cursuri de teologie.
Îndrăgind viaţa călugărească, a intrat în mănăstire; râvnitor spre cele sfinte şi evlavios, a fost găsit vrednic de a fi hirotonit episcop, întâi al Aeginei, apoi al Zakynthosului şi Strofadelor. Smerit fiind însă, a părăsit scaunul episcopal la o vreme şi s-a reîntors la nevoinţa din chilie.
În anul 1622, în 17 decembrie, a trecut la Domnul şi a fost înmormântat după dorinţa sa în biserica Sf. Gheorghe Strofades, locul în care a fost hirotonit preot. După trei ani, trupul său a fost găsit neputrezit şi izvorând bună-mireasmă şi apoi mutat în biserica ce îi poartă numele, construită în anul 1708 în cinstea lui.
Un puternic cutremur a distrus aproape în întregime insula în anul 1953, însă Biserica şi trupul făcător de minuni al Sfântului au fost păstrate nevătămate.

O scriere despre viaţa Sfântului povesteşte cum acesta a ocrotit odată un răufăcător căutat de poteră pentru o ucidere: tâlharul ucisese un călugăr care era tocmai fratele de trup al Sfântului. Aflând acest lucru din însăşi mărturisirea ucigaşului, deşi îndurerat, monahul Dionisie l-a ascuns în chilia sa până ce a trecut primejdia, iar după aceea i-a descoperit aceluia cine este. Criminalul s-a mâhnit mult şi s-a căit amar, iar mai apoi a intrat într-o mănăstire din acele locuri, călugărindu-se. Pentru această dovadă de mărinimie şi pentru multe altele, Sfântul este socotit un sfânt al dragostei şi iertării, o pildă de iubire şi nejudecare a aproapelui.

Minuni se fac şi în zilele noastre la racla Sfântului şi nu numai acolo, ci în tot ţinutul şi dincolo de acesta. Sute de localnici şi pelerini vin să se închine la Sfintele moaşte, să mulţumească sau să ceară sfat.
În unele zile, capacul raclei nu poate fi ridicat, sicriul de argint rămânând ferecat. Atunci monahii spun că Sfântul e plecat să împlinească rugile şi chemările celor care îi cer ajutorul. Încălţămintea Sfântului trebuie schimbată din vreme în vreme deoarece se ponoseşte, iar pe marginea veşmintelor sale se găsesc de multe ori alge sau cristale de sare.

Acasă la Sfântul Dionisie...





Racla cu sfintele sale moaşte:


...şi Biserica Sf. Nicolae unde se păstrează veşmintele Sfântului Dionisie; de aici începe procesiunea în Vinerea Mare


...se aşteptau oaspeţi de seamă...


Sfântul a primit hirotonia întru ieromonah în anul 1570
. Peste veşmintele ferecate sub sticlă, timpul n-a lăsat urme, aşa cum mă aşteptam...



Chemare...



Pentru rugăciunile Părintelui nostru Dionisie, Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!


8 comentarii:

  1. N-am stiut nimic despre Sfant Dionisie, spre marea mea rusine :(
    Iti multumesc pentru acest periplu spre sfintenie!
    Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai!
    Dumineca cu pace!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vad acum cu alti ochi lacasul si pe Sfântul Dionisie. Am de acolo matanii si ramura de maslin pe care le-am atins de sicriul Sfantului. Cine are ocazia sa calce insula trebuie sa treaca pe la Sfântul Dionisie. Simti pacea si dragostea cum se revarsa in jurul Sfantului apoi in jurul tau... Doamne odihneste-l si pe noi binecuvanteaza-ne cu dragoste si bunatate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi eu îţi mulţumesc, Liliana dragă, că ai voit să mă însoţeşti, citind!
    Bucurie!

    Ştefan, mulţam de vizită!
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mariana tare frumoase ganduri mi-ai lasat mi-au placut atat de mult incat parca te-am simtit chiar aici cu mine.Bucuria nasterii Domnului sa-ti umple si tie inima de bucurie sfanta!
    Slavit sa fie Domnul!

    RăspundețiȘtergere
  5. acatist Sf Dionisie din Zarkynthos

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/12/acatistul-sfantului-dionisie-de.html

    Sf. Ier. Dionisie, cartea cea sfinţită a tainelor vieţuirii îngereşti, cel ce a urmat pe calea blândeţii pe Mieluşelul Domnului şi turma cea cuvântăoare primită din mâinile Tatălui a povăţuit-o cu legătura rugăciunii sale către izvoarele Duhului, să-şi gătească cărări de rugăciune şi în inimile noastre, ca pe puntea smeritei cugetări să ajungem la porţile Împărăţiei Păstorului Celui Bun.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails