1 iulie 2010

O gustare cu Dumnezeu


Un copil vroia cu tot dinadinsul să-L cunoască pe Dumnezeu. Ştia că până acolo unde El locuieşte este cale lungă, lungă...aşa că, într-o zi, dis de dimineaţă, îşi puse în coşuleţul său de nuiele prăjiturele, apă şi fructe şi se hotărî să pornească la drum.

Când ajunse în primul părculeţ, se aşeză pe-o bancă să-şi tragă sufletul. Alături, o doamnă în vârstă, se uita zâmbind la porumbeii care zburau în cercuri înainte de a se aşeza pe alee la picioarele celor care se odihneau pe bănci.
Copilul desfăcu şervetul cu care era acoperit coşuleţul şi apucă în mână cea mai mare bucată de prăjitură. Se pregătea de o muşcătură zdravănă, când i se păru ca doamna în vârstă de lângă el priveşte cu jind prăjitura...şi i-o întinse, într-un gest plin de bunăvoinţă.
Bătrânica primi recunoscătoare bucata şi-i zâmbi, mulţumind. Avea un zâmbet atât de frumos, încât copilul îi mai dădu o bucăţică de prăjitură şi încă una, doar pentru a o face să zâmbească.

După ore bune petrecute pe bancă privind porumbeii şi bunicuţa care zâmbea, copilul se gândi să se întoarcă acasă şi o porni încet pe alee; însă numai după câţiva paşi se întoarse şi aruncându-se în braţele bătrânei, o îmbrăţisă cu putere. Femeia, după ce îi răspunse îmbrăţişării, îl răsplăti cu cel mai frumos zâmbet pe care mititelul de el îl văzu vreodată! Ajuns acasă, în prag îl întâmpină mama, care fu uimită să-i descopere ochii sclipind de fericire:
"Dragul meu...ce s-a întâmplat de eşti atât de fericit?"
"Mamă...astăzi, în parc, am luat gustarea cu Dumnezeu...!"; şi înainte ca mama să poată spune ceva, adăugă: "Şi ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut în viaţa mea!"

Când bătrânica ajunse la rându-i acasă, fiul ei se miră văzându-i fericirea de pe chip:
"Mamă, de ce eşti aşa fericită?"
"Astăzi, în parc, am luat gustarea cu Dumnezeu!"...şi fără ca fiul ei să poată rosti ceva, bătrâna continuă: "Şi ştii ceva? E mai tânăr decât credeam!"
(Povestire după Bruno Ferrero)


S-ar putea, uneori, să descoperim surprinşi că Dumnezeu este mai tânăr decât credeam...şi că are un zâmbet minunat!

9 comentarii:

  1. Foarte frumos spus! Si ma gandesc ca intr-o buna zi nici noi nu vom mai avea varsta pe care credem ca o avem...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Minumat! Pentru mine celalalt este raiul:)

    RăspundețiȘtergere
  3. O poveste foarte frumoasa, draga Mariana! Iti multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Super povestirea pe care tocmai ne-ai pus-o pe masa.O zi binecuvantata sa ai !

    RăspundețiȘtergere
  5. Ţin minte ca am citit acest text şi atunci când l-ai postat... şi la problemele pe care le aveam atunci aveam nevoie de un semenea text, aşa că l-am simţit puţin ca un cadou de ziua mea (după cum vezi, sunt foarte modestă, aşa cum mă ştii!?!?). Mereu spun atunci când merg la biserică, că Dumnezeu este pe după vreo icoană, printr-o strană, undeva, dar El nu este numai acolo, este peste tot în jurul nostru, iar noi nu avem timp să îl vedem (sau nu ne facem timp), deşi mereu ne însoţeşte în lunga/scurta noastră plimbare pe pământ.. Atât de frumos ar fi ca fiecare dintre noi să îl vedem pe Hristos în chipul celui din faţa noastră... am fi, poate, mai aproape de cer...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai dreptate, Monica!
    Cred ca Hristos ni se va revela simplu, cald, plin de dragoste atunci cand vom renunta sa-L cautam de dupa paravane si masti...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails