Îmi trăiesc viaţa
prinsă în propriile amintiri
ca-ntr-o capcană
a timpului,
afara e o lume
pe care, nu ştiu de ce, n-o cunosc.
Totul e deşertăciune,
mai puţin
acest cer albastru,
nesfârşit.
prinsă în propriile amintiri
ca-ntr-o capcană
a timpului,
afara e o lume
pe care, nu ştiu de ce, n-o cunosc.
Totul e deşertăciune,
mai puţin
acest cer albastru,
nesfârşit.
Draga Mariana,
RăspundețiȘtergereScrii asa de frumos, iar blogul tau e absolut minunat!
Incerc de mai multe zile sa iau legatura cu tine si cumva nu reusesc deloc. Ai putea sa ma contactezi te rog tu pe hranaviero@googlemail.ro?
Mulţumesc, Mimi, pentru vizită şi consideraţie!
RăspundețiȘtergereO să-ţi scriu pe adresa lăsată.