Dragostea care naşte veşnicie

Timotei şi Mavra. Poveste de iubire la sfârşit de secol III după Hristos, în Tebaida Egiptului; poveste despre Iubirea care îndelung rabdă, Iubirea care urcă pe cruce, Iubirea care se răstigneşte de dragul celuilalt.

3 mai 295.
El - Timotei, tânăr chipeş, slujitor în Biserica lui Hristos, ea - Mavra, draga lui mireasă cu care se însoţise de puţină vreme, atât de puţină încât el o numea încă "soră a mea". Timotei fusese pârât închinătorilor la zei că este creştin, prins, chinuit şi dat spre moarte, pentru că - prin orice dureri fusese trecut - nu înceta a-L mărturisi pe Hristos. Cu speranţa că-l vor întoarce de la credinţa creştină prin ispitiri lumeşti, persecutorii i-o aduc înainte pe tânăra lui soţie, mult înfrumuseţată şi împodobită, spre a-l implora să se scape de moarte jertfind idolilor.
În văzul lumii întregi - al persecutorilor şi-al locuitorilor cetăţii - Mavra îl jeleşte pe Timotei ca pe un mort, jeleşte viaţa ei îngropată-n apropiata văduvie, iar el, cunoscând teama şi durerea sufletului ei şi vrând s-o întărească, se roagă adânc şi fierbinte Tatălui Ceresc : "Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor în foc celor trei tineri şi ai izbăvit pe Daniil din gurile leilor, proorocului prin prooroc i-ai trimis hrană, ai întărit pe Avacum în ducerea prânzului; şi nu numai în robie ai ajutat, ci şi în groapa leilor şi în cuptorul cel de foc ai mântuit pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, în mărturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robiţi ai făcut prooroci şi mucenici; caută, Doamne, şi acum spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai împreunat pe noi în însoţire, fă-ne nedespărţiţi pe noi în această nevoinţă şi să nu fim deosebiţi din ceata sfinţilor Tăi mucenici. Ci ne dă nouă, ca pentru Tine să suferim muncile şi moartea cu bărbăţie şi să se ruşineze potrivnicii, neputând a ne despărti pe noi de la întocmirea cea cu un suflet, pe care o avem în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, I se cuvine slava în veci. Amin".
Şi-atunci - minune - puterea rugăciunii şi a iubirii lui Timotei a făcut-o şi pe Mavra mărturisitoare a lui Hristos! Şi tânăra muceniţă răbda smulgerea părului, tăierea degetelor şi scufundarea în apa clocotită slăvind pe Dumnezeu în cântări de bucurie şi îmbărbătându-şi soţul să rabde schingiuirile şi chinurile cumplite.
Şi singură a alergat spre cruce, căci - ultimă pătimire - cei doi miri au fost răstigniţi faţă către faţă, ca văzând unul chinurile celuilalt, durerea şi sfâşierea să le fie mai adânci. Şi stând pironiţi pe cruce, în loc de cârtire s-au îndulcit cu suferinţa, asemănându-se pătimirii şi morţii Mirelui lor iubit : "Şi au petrecut pe cruce nouă zile şi nouă nopţi, mângâindu-se şi sfătuindu-se unul pe altul. Sfântul Timotei învăţa pe soţia sa până seara, iar Mavra sfătuia pe împreună-pătimitorul său până dimineaţa..."

Povestea de iubire a sfinţilor Timotei şi Mavra am auzit-o într-o predică, la o slujbă de cununie şi am voit s-o ştiu în întregime. Am citit-o pe nerăsuflate. Şi am şi plâns!
Apoi, în timp, ca un dar minunat al sfinţilor miri răstigniţi, am înţeles că neputinţa de a iubi şi a mărturisi iubirea e mai dureroasă şi mai chinuitoare decât smulsul părului, al degetelor sau decât întinderea pe cruce. Şi mi-am pus, în secret, o dorinţă : să pot iubi cu iubirea Mavrei şi-a lui Timotei...