Premiu:)

.
.


De la Andreea am primit astăzi un premiu...gustos!
Nu, nu l-am păpat, dar a trebuit să răspund la câteva întrebări (bonus!) care m-au dus cu gândul la mâncare...
N-am postat reţete culinare pe blog, dar pot să vă spun ce-mi place să mănânc.

1. Care este reţeta voastră preferată de mâncare postată pe blogul vostru?

Pui cu legume la cuptor

2. Care este desertul vostru preferat postat pe blogul vostru?

Kremschnitt

3. Ce mâncare credeţi că nu aţi încerca niciodata să mâncaţi ?

Nu ma tentează bucătăria asiatică...în rest, am tot încercat! :)

Mulţumesc, Andreea! Eu dau mai departe premiul Corinei, gospodină şi mamă deosebită!


.

Gând pentru părintele Zarko

.

Despre diaconul Zarko şi despre suferinţa lui s-a mai scris în media virtuală - au început să scrie prietenii şi familia, în blog-ul pe care l-au deschis, apoi au continuat şi alţii, impresionaţi de caz şi conştienţi fiind că 20.000 de euro, suma necesară estimată pentru intervenţie, se vor strânge numai dacă povestea lui Zarko va ajunge la cunoştinţa şi sufletul cât mai multor oameni.
Era nevoie, în mai puţin de o lună, de bani mulţi şi multă, multă rugăciune!

Minunile există! Există nu numai în lumea copiiilor sau în cărţile de poveşti, ci şi aievea, se înfăptuiesc lângă noi, pentru noi: cu numai câteva zile înainte de plecarea spre Clinica din Viena, unde se va face operaţia, suma necesară s-a strâns! Posibil să existe şi costuri ulterioare, pentru tratament de specialitate, dar prima urgenţă - banii pentru intervenţie - a fost rezolvată!
Din puţinul fiecăruia s-a făcut întregul cu care părintele poate îndrăzni să spere la o viaţă în sănătate.

Minunea aceasta mă face să nădăjduiesc că şi micuţa Alexandra va avea într-o zi bucuria lui Zarko. Că suferinţa ei va înceta, că lupta cu boala va fi câştigată.
Cu trupşorul plăpând numai răni, cu sufletul frânt de dorul de casă, de fraţior, de tătic, Alexandra ţine piept bolii din ce în ce mai greu.
Oameni dragi, e-atât de mare lucru să putem dărui speranţă la viaţă!
Vă rog, vă rog nu uitaţi de Alexandra! Dacă n-aţi privit încă ochişorii ei, faceţi-o aici...

Ne rămâne nouă să ne rugăm mai departe ca părintele Zarko să treacă cu bine şi peste această încercare.
Ne rămâne să ne rugăm ca sfinţii Doctori fără de Arginţi să-l tămăduiască grabnic şi Sfântul Antim Ivireanul, în biserica căruia slujeşte, să fie mijlocitor pentru întoarcerea lui iarăşi dinaintea altarului.
Ne rămâne să ne rugăm mai departe ca rugăciunea părintelui de fiecare seară şi dimineaţă, de fiecare Liturghie, să se rostească iarăşi cu putere şi să poată îmbrăţişa în ea, cu bucurie, pe toţi cei care au dăruit...

Cu pace, Domnului să ne rugăm...
Doamne, miluieşte!


.

Înţelepciunea săptămânii - versetele 3 şi 4 din 52

.

amănunte aici

Două versete dragi tare, unul din Noul iar celălat din Vechiul Testament.

Aşadar...

Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.
Filipeni 4, 13

şi

Căci eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!

Iezechiel 18, 32

Cu nădejdea unei săptămâni binecuvântate, îndrept spre voi gânduri bune iar Irinei, mulţumiri pentru imbold!

.

Înţelepciunea săptămânii - versetele 1 şi 2 din 52

.

Un îndemn-dorinţă care mi-a plăcut mult şi pe care îl aveam şi eu de ceva vreme în suflet, l-am găsit răsfoind blogul Irinei, mai precis postarea de aici:

Memorează un verset pe săptămână!

Pentru că ne aflăm deja în săptămâna patru şi nu am postat rândurile din Scriptură alese spre memorare, m-am hotărât să recuperez în două postări alăturate versetele "pierdute" şi să ajung "la zi" :).

O să scriu pe cartonaşe versetele săptămânale, astfel încât să le am mereu cu mine până le memorez, apoi le voi folosi ca semne de carte. În paralel, le voi scrie într-un jurnal de suflet în care se vor strânge de-acum încolo toate versetele de fiecare luni.

Primul verset...

Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
Matei 4, 4

...şi cel de-al doilea:

Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
Psalmii 36, 5

.

Despre re-naştere. Cu Ernest Bernea

Un gând extrem de actual, deşi a fost aşternut pe hârtie cu mult timp înainte. Un gând ca o durere mereu prezentă, mereu în exacerbare.
Oare până unde vom merge?

"Lumea contemporană a dorit confort, a dorit o viaţă de abuzuri supusă apetitului. Oamenii se încurcă în propriile lor lucrări şi aspiraţii. Nu se mai deosebeşte binele de rău, nici lumina de întuneric. Aparenţele înşelătoare sunt mai atractive decât esenţele.

Renaşterea cere simplitate şi profunzime, cere o mai mare apropiere de natură, atât în sens material, cât şi spiritual.
Să ne păstrăm în vecinătatea lui Dumnezeu."

Ernest Bernea - 4 octombrie 1975





.

Cuvânt pentru suflet

Cuvânt înduioşător, alinător, dătător de nădejde, cuvânt pentru vremurile noastre, al Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, cel prăznuit astăzi.

Când suferi cu trupul şi oboseşti, adu-ţi aminte de trupul Domnului, cum a fost lovit de Pilat şi cum a obosit în călătoriile Sale.
Când îţi lipseşte ceva, aminteşte-ţi că Domnul, Creatorul zidirilor, venind pe pământ, a zis: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul şi să Se odihnească."
Când mergi pe jos, aminteşte-ţi că şi picioarele Domnului erau prăfuite de mersul totdeauna pe jos, afară de o singură dată, când, spre a împlini profeţia, S-a aşezat pe asin.
Când ţi se umplu ochii de lacrimi, gândeşte-te că Domnul a plâns căderea ta, rugându-Se către Tatăl cu glas mare şi belşug de lacrimi, ca tu să fii izbăvit din moarte.
Când râd de tine oamenii, aminteşte-ţi de palmele şi scuipările primite de El, rămânând astfel în smerenia ta lăuntrică.
Să ştii însă că dacă te culci pe pământ uscat, acesta nu-i mai tare pentru trupul tău decât coroana ce I s-a pus Domnului pe cap.

Sfântul Macarie Egipteanul - 21 de cuvântări pentru mântuire
.

Emoţie

Cuvintele tale -
tăgăduiri ale morţii,
lumi de lumină
şi dragoste.
Risipind curcubee,
ţi-am atins buzele
când ai sărutat
răsăritul.



.