"Fiul meu, să nu te încrezi în fericirea pământească, în slava şi
strălucirea acestei lumi, căci toate cele de pe pământ sunt mai înşelătoare ca
visele. Precum zorii dimineţii alungă umbrele şi nălucirile somnului, tot aşa
venirea ceasului morţii scutură toate deşertăciunile şi închipuirile cu care
sufletul s-a îmbrăcat. Şi vai acelui suflet pe care moartea îl află lipsit de
veşmântul ceresc al dragostei şi al credinţei în Dumnezeu!
Ia aminte la ceasul de pe urmă, fiul meu, şi nu te înălţa atunci când vei
fi cinstit de oameni, căci în această viaţă fericirea e trecătoare şi
întotdeauna urmată de durere.
Nu te întrista peste măsură nici când cele de
jale vor veni peste tine, ci mai mult, întinde pânzele corabiei sufletului tău
şi struneşte-ţi mintea ca pe un cârmaci bun către atotmilostivirea lui
Dumnezeu. Nu-ţi lăsa sufletul doborât de tristeţe, chiar dacă pământul şi cerul
se vor cutremura şi se vor clătina, ci foloseşte-te de furtuna ce ţi-o trimite
Dumnezeu pentru a te depărta de împătimirile vieţii pământeşti.
Fiul meu, astăzi poate fi soare, mâine pot fi viscole, dar peste toate este
Dumnezeu."
(Cuvânt al Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolei, către Neagoe Basarb, domnul Tării Româneşti)
N-ar trebui nimic să mai adaug peste înţelepciunea acestor cuvinte ieşite din sfinţita gură a patriarhului Nifon. Însă ca una de-al cărei suflet s-a lipit adâncul lor adevăr şi frumuseţe, îndemn la aşezarea lor în inimă şi-apoi în făptuire, ca pe-un aluat ales, menit să dospească toate năzuinţele noastre spre mântuire...
Foarte frumos! Bravo!
RăspundețiȘtergere"Nu te întrista peste măsură nici când cele de jale vor veni peste tine, ci mai mult, întinde pânzele corabiei sufletului tău şi struneşte-ţi mintea ca pe un cârmaci bun către atotmilostivirea lui Dumnezeu." - cat de adevarat, cata nadejde... cat mai am pana acolo, pacatoasa de mine...
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut foarte mult acest îndemn, pe cât de duios, pe-atât de dătător de nădejde. Şi eu am mult drum până-ntr-acolo, dar încerc să stăruiesc la Domnul să mă-nveţe cum s-ajung...
ȘtergereAmin! Doamne miluieste!
RăspundețiȘtergereE greu sa te lasi in mana Domnului, in special acolo unde "te frige". O simt acum!...
Dar, sa speram... "experienzia docet"!...
A merge pe mâna lui Dumnezeu cere hotărâre şi credinţă...e-un exerciţiu greu, pentru că omul e mereu îndoielnic, mereu şovăielnic, mereu temător...Cu cât biruim mai mult din voia şi învârtoşarea noastră, cu-atât încredinţarea ne e mai uşoară, mai dulce, mai izbăvitoare de spaime.
Ștergere"Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi."
I Petru 5, 6-7
Domnul să ne-ajute! Te îmbrăţişez!
Pe drum spre casa, ma intalnisem cu cineva si din una inalta adusese vorba si despre tractor.Dupa ce ne-am despartit, imi trece un gand dar la ce ne trebuie noua tractor? doar nu ne apucam de arat pamanturi in nestire. Eu am in plan doar o gradina normala nu una la care sa-mi trebuie tractor :( si deaici gandul fuge direct la inteleptul Solomon. Toate sunt desertaciune si vanare dupa vant...
RăspundețiȘtergereNu mare mi-a fost uimirea cand am intrat aici si-am gasit continuarea gandului meu...:)) si asta mi-o placut!
Mariana draga te imbratisez cu drag.
In August am programat vacanta in tara, cine stie poate reusim sa ne revedem :)
Draga mea Corina...ştii tu, nimic nu-i întâmplător! :)
ȘtergereMă bucur mult că reuşiţi să veniţi totuşi în ţară...nădăjduiesc şi eu să ne vedem, Doamne ajută!
Îmbrăţişări cu bucurie!
Bune sfaturi.Multumim, Mariana!
RăspundețiȘtergereCu drag mult!
ȘtergereTe asteapta un premiu pentru tine pe blogul meu.
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult, Loredana, fug acum să-l iau! :)
ȘtergereAceste rânduri au venit la fix, când aveam nevoie. Mulţumesc pentru că le-ai aşezat aici! Îmbrăţişări!
RăspundețiȘtergereCu drag, Andreea!Te îmbrăţişez şi eu!
Ștergere