Am iubit pătimirea

"Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul..."  
testament-mărturisire al unuia dintre cei mai iubiţi Sfinţi de curând aflaţi, vestitul chirurg Valentin Voino-Iaseneţki, cu merite academice şi ştiinţifice recunoscute  în Uniunea Sovietică comunistă, devenit Arhiepiscopul Luca al Crimeei şi mai apoi, după chemarea sa la Domnul, Sfântul Luca, mijlocitor şi slujitor deopotrivă în ceata Ierarhilor mărturisitori şi în rândul Doctorilor fără de arginţi. 

Voi întrebaţi: "Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea strâmtă şi pe calea cea pietroasă?". Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala: "Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?". Iar eu vă spun: "Da, da! Uşor, din cale-afară de uşor!".

Dar de ce uşor? De ce este uşor să mergi pe urma Lui pe calea cea spinoasă? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi Însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui, fiindcă El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să porţi această sarcină, această cruce. 

Vă vorbesc nu numai din raţiune, ci din proprie experienţă - fiindcă trebuie să vă mărturisesc că atunci când mergeam pe o cale foarte grea, când purtam sarcina grea a lui Hristos, ea nu era nicidecum grea şi calea aceea era o cale plină de bucurie, fiindcă simţeam în chip cât se poate de real că alături de mine merge Însuşi Domnul Iisus Hristos şi sprijină sarcina mea şi crucea mea. Grea era această sarcină, însă îmi amintesc de ea ca de o mare milă a lui Dumnezeu - fiindcă harul lui Dumnezeu se revarsă din belşug asupra oricui poartă sarcina lui Hristos, asta anume că sarcina lui Hristos este nedespărţită de harul lui Hristos, anume fiincă Hristos nu-l lasă singur pe cel ce a luat crucea, ci merge în urma lui, nu îl lasă lipsit de ajutorul Său, ci mereg alături de el, sprijină crucea lui, îl întăreşte cu harul Său.

(Sfântul Luca, Arhipepiscopul Crimeei - Am iubit pătimirea)

Sfântul Luca a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 11 iunie a anului 1961, în Duminica tuturor Sfinţilor. Trupul său vlăguit de multa pătimire şi alergare pământească, care a cunoscut durerea, boala, frigul, foamea, care a înfruntat mizeria lagărelor şi cruzimea torţionarilor, a poposit vremelnic, dezlegat de toată suferinţa, în ţărână. Sufletul a fost primit degrab spre mângâiere şi bucurie în braţele Hristosului pe care L-a slujit şi mărturisit cu preţ de durere şi sânge întreaga viaţă. 

În ziua de 18 martie 1996 au fost aflate sfintele sale moaşte şi au fost aduse mai apoi (20 martie) în Catedrala din Simferopol, unde în 25 mai a avut loc ceremonia de canonizare a Sfântului.