Înţelepciunea săptămânii - versetul 11 din 52

.

amănunte aici

Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.
I Petru 5, 6

Dumezeu n-a vrut nicicînd să umilească omul. L-a creat din iubire şi l-a aşezat într-o lume minunată, între lucrurile perfecte, bune toate, ale mâinilor Sale.
Adam şi Eva n-au cunoscut nici boala, nici tristeţea, nici frigul, nici foamea, nici umilinţa, nici moartea, până ce trufia şi neascultarea lor i-a scos înafara bucuriei edenice, dumnezeieşti.
De-atunci şi până astăzi, omul caută mereu, se poticneşte mereu, se răzvrăteşte mereu.

"Uneori, omul este supus unor încercări îndelungi şi grele, peste puterile lui. Poveri uriaşe îi apasă sufletul, dureri şi lipsuri grozave îi macină trupul.
Să aştepţi zorile şi ele să nu vină atunci când o mare toamnă ţi-a furat odihna?
Să cauţi lumina şi cerul să ţi-o refuze, când pământul îţi oferă pacea lui de lut?
Să întinzi mâna pentru a căpăta un sprijin şi să o tragi înapoi lovită?
Ce facem noi pentru a depăşi mizerabila condiţie umană?
(Ernest Bernea - Amintiri, Bucureşti 1966)

Ce facem noi...? Învăţăm să ne smerim, între o cădere şi o revoltă...
Cu ce preţ? Cu acela al aşteptării şi al rodirii, al împlinirii rostului nostru - al împlinirii timpului în care vom fi descoperit înţelegerea nouă a sensului vieţii în Dumnezeu.

.