Înţelepciunea săptămânii - versetul 10 din 52

amănunte aici

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.
Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc.
Iov 5, 17-18

E un cuvânt al Domnului de care nu mă îndoiesc - nu mă îndoiesc de nimic din cele scrise în Carte şi încerc să le primesc şi să le trăiesc cu toată simţirea mea, cu toată puterea mea de înţelegere - dar care mă provoacă.
Mă provoacă să particip la mâhnire, la durere, la nemulţumire, la neîmplinire, cu înţelegere, cu bucurie şi cu nădejde. Şi nu este uşor lucrul acesta, pentru că mereu firea mea se vădeşte slabă şi credinţa mea puţină.
Despre sensul suferinţei de orice fel în viaţa omului s-a scris atât de mult, teologic şi laic, înalt şi profond şi de-atâtea ori sufletul meu s-a lipit de acele înţelesuri. Dar oare de câte ori ce citisem a coborât din minte, din înţeles, în suflet, în trăire?

Participarea la suferinţa celor dragi te vindecă de egoism. Te învaţă să te rogi mai mult pentru ei, să-i iubeşti mai mult, să-i preţuieşti mai mult. Te învaţă să nu oboseşti în alergarea spre a-i milui, ajuta şi bucura. Te învaţă să nu-ţi mai plângi de milă, să încetezi a te lamenta.
Mereu drumul prin împreună-suferinţă e un câştig: durerea îţi smereşte inima, îţi zădărniceşte gândurile trufaşe, îţi sporeşte rugăciunea şi te îndeamnă la cugetare adâncă.
Suferinţa e o taină. Dincolo de durere şi zdrobire a inimii sau a trupului, mereu şade o izbăvire care aduce bucurie, eliberare şi liberate.

"Lăsaţi-vă pe voi şi tot ce este al vostru în mâinile lui Dumnezeu şi la hotărârile Lui consimţiţi cu tot sufletul, cu toată inima...Atunci umbra tristeţii care învăluie împrejurările va începe să se împuţineze şi nu este de mirare dacă se va împrăştia de tot. Prin necazuri Îl vom vedea pe Cel Bun - şi în veacul acesta şi în cel viitor.
Cu bucurie să primiţi orice neplăcere, ca pe un leac oferit de Însuşi Domnul. La cele ce vă înconjoară să priviţi ca la instrumentele lui Dumnezeu folosite spre binele vostru şi în spatele lor să vedeţi mâna lui Dumnezeu, care vă face bine.
Domnul vă iubeşte şi v-a luat în braţe ca să înlăture din voi tot ceea ce nu este bun...Aşa cum spălătoreasa fierbe, spală şi clăteşte rufele ca să le albească, aşa şi Domnul vă fierbe, vă spală şi vă clăteşte ca să vă albească şi să vă pregătească pentru moştenirea Împărăţiei Sale, unde nu intră nimic necurat. " (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte)

.