La crinii de nisip ma refeream (unii le mai spun si orhidee de nisip, probabil datorita asemanarii cu orhideele). Mie mi s-au parut mereu fascinante din acelasi motiv: parca cresc undeva unde nu e locul lor si contrar fragilitatii aparente, rezista foarte bine in caldura. Ciudata e si locatia, nu arata deloc potrivite cu decorul marin, cu nisipul... Dar sunt superbe si miros tare frumos!
Mari, nu ştiam că le zice şi orhidee! Şi eu le găsesc deosebite. Atât de delicate şi suave şi în acelaşi timp, atât de temerare!
Corina, slăvit să fie Domnul, bine ai venit! Aştept cu drag postările tale, ştiu că ai o grămadă de impresii şi amintiri frumoase, abia aştept să le văd aşternute pe blog! Te îmbrăţişez!
Draga Mariana, Este atata frumusete in pozele tale, care ma impresioneaza profund si ma incanta fantastic de fiecare data. Ca si tot ceea ce scrii si fotografiile tale reflecta mult mai mult decat un talent iesit din comun, eu vad parca oglinda sufletului tau frumos.... Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate, draga mea!
da, este o perspectiva... dar imi ingadui o pozitie critica? mi se pare, totusi, ca dualitatea alb/negru nu cadreaza in aceste imagini. locurile in care tu ai fost emana lumina, culoare, stralucire si caldura. in locul lor eu vad doar neprezenta culorii, ceea ce ma impiedica sa ma bucur de splendoarea locurilor. este ca si cum as fi vazut un curcubeu in alb-negru... desigur, una din definitiile albului spune ca albul este combinatie de culori, dar 'geaba daca rezultanta nu imi pare a fi ... culoare :) ei, ce bucurie ca Domnul nu a creat lumea in alb si negru! ce bucurie ca avem curcubeu! i
MunteanUK, mulţumesc de vizită şi consideraţie! Îmi place doar să mă joc cu aparartul foto şi cu lumea revărsată-n jurul meu! :)
Iosefina, e, da, o perspectivă. Şi e drept ce spui - culoarea vorbeşte înmiit mai mult, e caldă, transmite mai mare emoţie, e vie... Ştii cum mi se pare mie că e cu pozele astea alb/negru? Poate nu e cea mai bună comparaţie...aşa, ca-n ghicitură, cum spune Sfântul Pavel: lasă plinirea şi bucuria deplină vederii faţă către faţă. Un fel de preambul al culorii. Fără de care, poate, n-am preţui-o pe-aceasta într-atât! Îmi place foarte mult jocul alb/negru..dar cât de bine e că avem curcubeul! :)
Binecuvantari!
RăspundețiȘtergereCopil drag, mulţumesc! :)
RăspundețiȘtergereMariana, foarte frumoase pozele! Cumva florile din fotografie sunt orhidee de nisip? Sunt foarte rare din cate stiu...Te pup!
RăspundețiȘtergereMarilena, sunt crini de nisip. Erau o mulţime acolo, m-am tot întrebat cum rezistă vântului şi căldurii năucitoare.
RăspundețiȘtergereLa crinii de nisip ma refeream (unii le mai spun si orhidee de nisip, probabil datorita asemanarii cu orhideele). Mie mi s-au parut mereu fascinante din acelasi motiv: parca cresc undeva unde nu e locul lor si contrar fragilitatii aparente, rezista foarte bine in caldura. Ciudata e si locatia, nu arata deloc potrivite cu decorul marin, cu nisipul... Dar sunt superbe si miros tare frumos!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase pozele!:)
RăspundețiȘtergereAm ajuns cu bine acasa.Multumesc pentru gand!:)
O imbratisare calda!
Mari, nu ştiam că le zice şi orhidee! Şi eu le găsesc deosebite. Atât de delicate şi suave şi în acelaşi timp, atât de temerare!
RăspundețiȘtergereCorina, slăvit să fie Domnul, bine ai venit! Aştept cu drag postările tale, ştiu că ai o grămadă de impresii şi amintiri frumoase, abia aştept să le văd aşternute pe blog!
Te îmbrăţişez!
Foarte frumoase fotografii, Mariana!
RăspundețiȘtergereSi cele de la Sfantul Nectarie la fel ...
La Sfantul Ioan Rusul, Cuviosul David, fericitul Iacov Tsalikis ai putut sa ajungi? Sau ai fost prea departe de ei?
Mulţumesc, Maria!
RăspundețiȘtergereAm ajuns, desigur, o să pregătesc încă ceva postări cu impresii din vacanţ mea! :)
Ahhhh, ce rau imi pare ca am intrebat! Tu inca pregatesti surprize ... iar eu te-am facut sa le dezvalui. Imi cer iertare!
RăspundețiȘtergereAbia astept !!
Draga Mariana,
RăspundețiȘtergereEste atata frumusete in pozele tale, care ma impresioneaza profund si ma incanta fantastic de fiecare data. Ca si tot ceea ce scrii si fotografiile tale reflecta mult mai mult decat un talent iesit din comun, eu vad parca oglinda sufletului tau frumos....
Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate, draga mea!
Mimi, îţi mulţumesc din suflet pentru gânduri şi cuvinte!
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu drag şi bucurie!
Foarte frumoase fotografii...
RăspundețiȘtergere...constat si eu, ca un 'fotoholic' ce sunt, nu ca un adevarat fotograf.
Felicitari!
da, este o perspectiva...
RăspundețiȘtergeredar imi ingadui o pozitie critica? mi se pare, totusi, ca dualitatea alb/negru nu cadreaza in aceste imagini. locurile in care tu ai fost emana lumina, culoare, stralucire si caldura. in locul lor eu vad doar neprezenta culorii, ceea ce ma impiedica sa ma bucur de splendoarea locurilor. este ca si cum as fi vazut un curcubeu in alb-negru... desigur, una din definitiile albului spune ca albul este combinatie de culori, dar 'geaba daca rezultanta nu imi pare a fi ... culoare :)
ei, ce bucurie ca Domnul nu a creat lumea in alb si negru! ce bucurie ca avem curcubeu!
i
MunteanUK, mulţumesc de vizită şi consideraţie!
RăspundețiȘtergereÎmi place doar să mă joc cu aparartul foto şi cu lumea revărsată-n jurul meu! :)
Iosefina, e, da, o perspectivă. Şi e drept ce spui - culoarea vorbeşte înmiit mai mult, e caldă, transmite mai mare emoţie, e vie...
Ştii cum mi se pare mie că e cu pozele astea alb/negru? Poate nu e cea mai bună comparaţie...aşa, ca-n ghicitură, cum spune Sfântul Pavel: lasă plinirea şi bucuria deplină vederii faţă către faţă. Un fel de preambul al culorii. Fără de care, poate, n-am preţui-o pe-aceasta într-atât!
Îmi place foarte mult jocul alb/negru..dar cât de bine e că avem curcubeul! :)