Jurnal de vacanţă III - Viaţa în verde şi albastru

După un drum sinuos prin munţi, sătucul Agios Leon rămâne în urmă, calea pietruită coborând să se odihnească la mare.
Într-un golfuleţ stâncos, de o frumuseţe sălbatică şi aproape năucitoare, am descoperit unul dintre cele mai "ascunse" locuri ale insulei Zakynthos: Porto Limnionas.
Plajă nu există aici...sau există, dar sub forma unui platou construit din beton, îngust şi lung doar de câţiva metri, deasupra malului abrupt; şi mai există malurile stâncoase, de pe care plonjezi direct în apă, ca de pe un tobogan imens!





Marea îşi loveşte de ani şi ani zbuciumul de pietrele calcaroase, sunetele ei sunt inconfundabile şi copleşitoare. Peşterile scobite în stânci de stăruinţa valului îi întorc ecoul ca-ntr-o rugăciune a inimii...





Porţia de frumuseţe n-a fost servită, însă, în totalitate...
La Keri aveau să ne aştepte momente şi trăiri unice.

Drumul se opreşte pe o coastă abruptă, sub farul care străjuieşte întinderile nesfârşite. De pe platoul natural, presărat cu arbuşti, se văd Mizithres, două stânci conice, înalte, care stăpung oglinda mării...
Nu departe de Mizithres, Marea Mediterană atinge cea mai mare adâncime: peste 4500 de metri.





Se spune că la Keri turiştii veniţi în număr mare în fiecare zi văd cel mai frumos apus de soare de pe insulă.
Când cerul e scămuit de nori, soarele care apune îl colorează în cele mai minunate pasteluri, de la albastru la zeci de nuanţe de cenuşiu şi roşu aprins.
După o zi liniştită, fără vânt, niciun norişor n-a vrut să vină pe cer pentru spectacol, dar apusul a fost superb şi aşa, globul de foc scufundat în mare înroşind deopotrivă cer, ape şi pământ.









.