Uitare

Am îngropat
trecutul
sub lespezi de gânduri.
Tristă
ca o mireasă fără zestre
gura mea
s-a ferecat sărutului.





.

Absenţă

Lipsa ta
crestează semne
în pridvorul ce aşteaptă.
Azi
plouă fără tine
şi cer
cerului
să-mi plângă privighetori.

.

Leapşă întârziată :)

Deşi am primit de o săptămână, cred, de la mămica lui Alexuţ invitaţia la leapşă, n-am prea avut timp să o postez. Astăzi însă, am purces la a răspunde...Poftiţi!

Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori

Veronica :)

Anotimpul preferat

În fiecare anotimp iubesc câte ceva: primăvara mirosul proaspăt al pământului, ghioceii, brânduşele, berzele şi verdele crud al primelor frunze, vara - soarele şi marea, toamna - culorile pădurii (pentru exatzul cromatic în care mă aruncă de fiecare dată) şi merele zemoase, iarna - zăpada scânteind în lumina lunii şi vinul fiert cu scorţişoară.
Însă dintre toate, cel mai mult îmi place primăvara, pentru că lângă toate cele minunate ale ei alătur şi speranta mea de Înviere.

Unde mergeţi vara asta?

Vara asta am fost la mare şi la munte...combinaţia asta merge de minune în concediu! Şi într-un loc unde dorea sufletul meu de mult să ajungă: la Sfântul Ioan Rusul, în Evia.

Cartea pe care o iubiţi cel mai mult

Iubesc muuulte cărţi, însă cea mai dragă mi-e aceasta: „De la moarte la viaţă” - Paulin Lecca.

Serialul la care vă uitaţi cu plăcere

Nu urmăresc niciun serial.

Aveţi ticuri verbale? Daca da, care sunt?

Nu ştiu...poate nu-s tocmai ticuri, sunt cuvinte pe care le folosesc mai des. O să mă "urmăresc" mai atent, ca să le aflu! :)

Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…

O să scriu trei cuvinte şi o să mă descoperiţi voi :)
cer,
poezie,
dragoste.

Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi

Oraşul ar putea fi chiar sat, nu m-ar deranja. Ar trebui să fie lângă pădure, mic, liniştit, plin doar cu zarva copiilor care se joacă pe stradă cu mingea, de-a „v-aţi ascunselea” sau „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”.
Casa cu curte pietruită şi plină de flori ar trebui să aibă şi un pic de grădină, iar în spatele grădinii măcar un pârâiaş.

La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?

La ora 8.30, ca sa merg la Biserică.

Fumaţi? Daca da, ce ţigari preferaţi?

Nu, nu fumez.

Ce gen de muzică preferaţi?

Clasică, psaltică, country, folk.

Formaţii pe care le recomandaţi

Abba. Îmi place. Mi-a plăcut de la prima ascultare...şi încă nu m-am plictisit!


Cu drag trimit leapşa Monicăi şi Ancăi...şi cui mai doreşte să o preia de aici!


.

Definiţie

Ce este fericirea?...
O zi de toamnă,
Începutul zilei,
Închiderea ochilor,
Lucrurile bune, niciodată preţuite,
Înveşmântate în straie neplăcute la vedere.

Innokenti Annensky, poet rus
(Fragment dintr-un poem)

.

Apărătoare Doamnă...

...aşa şi noi, ca nişte prunci neputincioşi, slabi şi temători, să ne adăpostim sub Acoperământul de lumină, de dragoste şi rugăciune al ocrotitoarei noastre Maici, să o dorim şi să o chemăm din tot sufletul şi să zicem:

"Tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigam ţie: Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!"

Ziua de astăzi îmi aduce mare nădejde şi bucurie mereu.
Bucurie şi nădejde că nu sunt singură...că în toate slăbiciunile mele, în toate durerile, în toate mâhnirile pot să nădăjduiesc, gândind la Sfântul Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, afierosind toate neputinţele mele iubirii, milei şi bunătăţii Ei, care toate le poate.


.

Credinţa, Nădejdea, Dragostea...

Credinţa, nădejdea, dragostea - sunt în aceeaşi măsură puteri binecuvântate ale sufletului omenesc şi virtuţi mântuitoare spre care omul tinde, pentru a căror dobândire se nevoieşte.

În vremea Împăratului Adrian, o mamă creştină şi-a botezat fetele astfel: Pistis - Credinţă, Elpis - Nădejde (Speranţă) şi Agapis - Dragoste. Le-a numit aşa pentru ca fiecare chemare a lor pe nume să-i amintească de dragostea lui Hristos care le-a facut creştine şi de lucrarea virtuţilor cea aducătoare de bucurie.

Stăpânirea vremurilor acelora era păgână însă, creştinii erau urâţi şi numele lor defăimate şi batjocorite şi ei înşişi piereau, prigoniţi şi ucişi.
Pe când fetele ei frumoase erau încă nişte copilandre, mama Sofia a fost chemată în faţa împăratului să dea seamă pentru credinţa ei. S-a temut biata maică, ştiind învârtoşarea inimii păgânilor şi cruzimea lor, dar şi-a povăţuit fetele să nu se lepede nicidecum de Hristos, oricâte chinuri vor fi nevoite să rabde.
Şi aşa s-au înfăţişat toate patru dinaintea prigonitorilor şi au mărturisit : "Credem în Hristos Cel viu, Dumnezeu adevărat!"
Au turbat atunci închinătorii la zei şi au pregătit pentru ele chinuri crunte: celei mai mari dintre fete, Pistis, care era de 12 ani, după bătăi cu toiege i-au tăiat sânii, din care - o, minune! - a curs lapte în loc de sânge. Pe urmă au întins-o pe un grătar ars în foc şi pentru că nici aşa nu-şi dădea sufletul, i-au tăiat capul.
I-a urmat în chinuri sora de 10 ani, Elpis, care mărturisind şi ea credinţa creştină, a fost arsă în foc, spintecată cu unghii de fier şi cufundată în smoală. Arătându-se nevătămată după toate acestea, a fost trecută prin sabie şi aşa şi-a dat şi ea sufletul feciorelnic Mirelui Hristos.
Chinuitorii n-au fost impresionaţi de durerea mamei şi nici de spaima fetelor...au împins-o la locul martiriului şi pe cea de-a treia, pe Agapis, care avea 9 ani. Mărturisind cu putere şi ea pe Hristos, a fost schingiuită şi spânzurată cu capul în jos şi neatinsă rămânând după toate chinurile, la urmă i s-a tăiat capul.

Sofia a fost lăsată în viaţă, ca să se chinuiască pururi de dorul pruncelor ei...Cu inima sfâşiată de cea mai nimicitoare durere, mama a adunat trupurile fetelor şi le-a îngropat. N-a putut să plece de lângă ele după ce le-a dat ţărânii şi îmbrăţisând mormântul proaspăt, a zăcut acolo trei zile în cel mai amar plâns.
Însă Hristos a curmat durerea ei şi după cele trei zile de jale Sofia s-a săvârşit, trecând la Bucuria cea veşnică, mărturisind în ceata sfinţilor dimpreună cu fiicele ei iubitoare de Hristos.




O asemenea mărturisire pare astăzi o poveste.
Astăzi suntem tot mai puţin interesaţi să facem dovada credinţei noastre, dovada dragostei.
Astăzi, pentru biruinţa crezurilor lor oamenii nu mai dau jertfe, ci fac compromisuri.
Nicidecum nu mai ardem pe ruguri, dar nici măcar în rugăciune nu mai suntem fierbinţi. Căldicel este cuvântul şi atitudinea care ne asigură - credem noi - o bună împăcare şi cu lumea şi cu Dumnezeu.

Eu n-aş putea fi nici ca Pistis, nici ca Elpis şi nici ca Agapis. Şi n-aş putea, vreodată, să am puterea şi credinţa Sofiei.
Dar sunt sigură că dacă mă voi ruga lor, Pistis îmi va întări credinţa slabă şi o va face puternică şi mărturisitoare, Elpis îmi va da nădejdea mângâietoare şi plină de bucurie, iar Agapis va lucra în mine dragostea atotcuprinzătoare şi mântuitoare...


.

Dor

Celui plecat Departe...

Prea grăbit,
timpul
strânge în mâinile sale
ultimele tale dimineţi.
Murind durerii,
zbuciumul clipei
înfloreşte trandafiri albi
şi Înviere.

.