Neodihnind,
gândul rostuieşte
apropierile
...
Oglindit
în apus
obrazul pământului
îţi poartă paşii
pe palme.
Miroşi a iarbă şi a grâu copt
...
Vânt subţire
înfiorând desfrunzişul sufletului
şi lumina lunii
ca un colţ de lup
hulpav
pândind amintirile toate.
Eşti aici?
Casian, iulie 2015
Frumoase versuri!
RăspundețiȘtergerevara frumoasa si rodnica iti doresc!
Mulţumesc, Loredana!
ȘtergereÎmbrăţişări!
Bonito su blog, saludos desde Chile!!
RăspundețiȘtergereSaludos, Carmen!
Ștergere