28 aprilie 2015

Pe "acoperişul Mărginimii". Duminica Mironosiţelor la Mănăstirea Măgura


 Drumul şerpuieşte când prin sate, când pe plaiuri, când anevoios, prin pădure. Şi parcă nu se mai isprăveşte, căci de nerăbdarea popasului am impresia ca merg de mult prea multă vreme. Dincolo de Jina Mărginimii, spre Şugag, pe o costişă lină, însorită, se arată Mănăstirea. Loc de taină şi rugăciune, loc de odihnă şi rucodelie, troienită de ierni grele ori încălzită de soare blând şi auriu, măreaţă ca brazii, dar deopotrivă delicată ca lumina străvezie ce străbate desişul şi freamătul lor. 
Zveltă. Frumoasă. Dârză. Mănăstirea Măgura.
Dinlăuntru, răzbătând în pridvor, glas îngeresc rosteşte Psalmii Utreniei...

 "Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut de dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu..."

Ah, da, de Tine, după Tine, după toate frumuseţile Tale răsărite aici, în vârf de munte, în ascuns de forfota şi ochii nepăsători şi grăbiţi ai lumii...

 Paraclisul Mănăstirii e în sărbătoare, căci Femeile Mironosiţe s-au sălăşluit aici, ocrotitoare, ca să fie povaţă şi întărire pe cale şi bucurie altor purtătoare de miruri şi rugăciune, altor jertfitoare, maicilor de la Măgura. 

Privind, îmi pare că icoana hramului e parcă mai strălucitoare. Ochii Mironosiţelor sunt vii, împletind Lumini la lumina candelei.

 După slujbă şi agapă, pe dealuri, bucuria îşi lucrează, mai departe, starea...Natura însăşi prăznuieşte, liberă, frumoasă, proaspătă.

Cerul şi pământul, fiecare pală de vânt, fiecare fir de iarbă crudă, fiecare ciripit, mestecenii subţiri, încă dezgoliţi, Cindrelul cel din depărtare sau Şureanul cel apropiat, plini de zăpadă, maicile ce suie prin păşune ca şi când s-ar urca la cer...totul se-nvăluie de o fericire dulce, suavă, drăgăstoasă, ca o îmbrăţişare de Maică.






















17 comentarii:

  1. Fotografiile de azi ating sufletul, ma uitam la ele si inima mi-a fugit la primele cuvinte ale documentarului despre viata Parintelui Paisie Olaru: "Ce cauta omul in pustie? Ce il indeamna sa se retraga, departe de oameni, dar pentru a fi mai aproape de ei sufleteste? Ce chemare? Si ce raspuns asteapta? Il va gasi, oare? Cat de mult poti iubi pe Dumnezeu si pe oameni?"
    Te-am regasit iar printre cuvintele scrise alaturi de poze, asa, ca demult, cand ti-am gasit blogul prima data.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru aducere aminte! Te îmbrățișez draga mea!

      Ștergere
  2. Minunate clipe şi binecuvântate locuri ai trăit şi văzut, Mariana. Simplitate şi sfinţenie, asta poţi găsi deseori în mănăstirile noastre, în special în cele care nu-s de "centru", în cele în care s-a păstrat rânduiala cea dintâi a fugii din/de lume.
    O zi binecuvântată să fie la casa ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este, precum spuneți, locurile în care nu pătrunde duhul lumii prea mult, peste acela se revarsă darnic Duhul și binecuvântarea lui Dumnezeu și odihna...
      Hristos a înviat, părinte!

      Ștergere
  3. cat de frumos, draga Mariana! Nu stiam de aceasta manastire! Tks! Presupun dupa poza ca e de maici, sau?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu am descoperit-o de curând, e mănăstire de maici.
      Te îmbrățișez!

      Ștergere
  4. E un loc de invidiat..cine poate gusta din frumos si binecuvintare...linistea care da putere vietii si intelepciune omului..Asi da orice sa intorc timpul..timpul in care bunica mea ma invata, ma povatuia, ma conducea spre cele de sus...Azi viata ma orbit, ma indepartat, ma injugat la ceea ce nu pot duce...acum cind bunica nu ma e, parca nici raspunsuri nu gasesc la ceea ce cere sufletul meu...nu stiu ce e bine si ce e rau...nu stiu care din multele drumuri sa apuc...Acum cind vad in altii aceasta binecuvintare ,lacrimile cad cu o invidie buna ca ceea ce pot altii asi fi putut face si eu...
    Multumesc pt imagini, ginduri care putin m-au rascolit si poate ma adunat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea Amalia, întâi îți mulțumesc pentru vizită, apoi pentru cuvintele tale sensibile, pentru frumusețea din tristețe...
      Timpul, acest căluț năzdrăvan și nărăvaș, nu-l mai putem aduce înapoi. Nu știu dacă din păcate sau din fericire, dac-ar reveni poate ne-ar copleși prea mult durerile pe care le vom trăi din nou, poate din nou ne vom risipi mai abitir bucuriile. Nici timpul care vine nu-i al nostru, nu ne știm nici zilele, nici anii, nici rostul lor nu-l cunoaștem, putem să ni-l închipuim doar și să nădăjduim că va fi aidoma năzuințelor noastre așezate în așteptarea lui.
      Al nostru e astăzi, astăzi e timpul bucuriei, e timpul frumuseții, e timpul cunoașterii, e timpul hotărârii. E timpul nostru, numai al nostru, e viață, e dar.
      Purtându-i pe cei dragi ai noștri plecați pururea cu noi, în gândul nostru, în rugăciune, în bucuria pe care o avem ori în tristețe, putem păși cu ei alături în fiecare zi nouă din viața noastră. Sfaturile cele de demult pot fi sfaturi de-acum, iar dragostea lor pentru noi nicicând nu piere, așa cum nu piere nici a noastră pentru ei.
      Am nădejde că fiind omul care ai gustat, din îndemnul Bunicii, și ai văzut că bun este Domnul, n-o să te înfricoșezi, nici n-o să dai înapoi ci o să păsterzi calea și povața.
      Ești binevenită La porțile Cerului oricând, eu nu fac altceva decât dăruiesc mai departe din cele preafrumoase ale Dăruitorului.
      Hristos a înviat, Amalia! Sus să avem inimile!

      Ștergere
    2. Amalia, viata ne duce de multe ori pe carari pe care nu am vrea sa mergem, dar povetele din copilarie nu se sterg nicicand si ne sunt mereu loc de revenire si de odihna. Sa nu uiti ca uneori e suficient sa iti doresti cu adevarat ceva si Dumnezeu face primii pasi!:)

      Ștergere
  5. Ce frumos povestesti...Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Nicoleta, cu drag îți întorc îmbrățișarea!

      Ștergere
  6. Ce frumos ai descris ziua de duminica! Parca m-am simit acolo o vreme; noi am ajuns la Manastirea Sfantul Ioan Casian si ne-am bucurat de aceeasi pace si bucurie la Sfanta Liturghie, in glasurile linistite si placute ale calugarilor dar si de frumusetea imprejurimilor de pe dealurile Casienilor si Cheile Dobrogei! o primavara insorita, cu pace si bucurie iti dorim Mariana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, draga mea, ce frumos trebuie să fi fost și la Casian...Ce drag mi-ar fi să cutreier și dealurile Casienilor, cele pârlite de soare arzător, dobrogean...
      Îmbrățișări de la munte! :)

      Ștergere
  7. Cât de minunată este țara aceasta!
    Ce oameni și locuri unde mergem să ne încărcăm sufletul cu bucurii!
    Multumesc, Mariana!

    RăspundețiȘtergere
  8. cata tihna si liniste! asa tanjesc si eu dupa astfel de locuri, momente....Mai e... ma incarc de la tine pana atunci!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu tare m-am încărcat şi primenit...cu drag te-aştept oricând, să ne bucurăm împreună! :)

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails