16 martie 2015

O cafea în aşteptare. Pe aripile vântului


Bună dimineaţa la cafeluţă, prieteni!
Să ne înviorăm speranţele cu o cafeluţă cu iz de primăvară! :)

@ Pinterest

În spaţiul verde dintr-un parc al oraşului, sub călduţul soare al primăverii, din iarba crudă răsăriseră frunzele zimţate şi puternice ale păpădiilor. Printre acestea îşi scosese căpşorul o minunată floare galbenă, nevinovată, aurie şi senină asemeni unui apus de soare în luna mai. După ceva vreme, floarea se preschimbă într-un ghemotoc uşor alcătuit dintr-o mulţime de pufuleţi care aveau fiecare la capăt câte o sămânţă bine înfiptă în miezul pufoasei sfere.
          Câte supoziţii nu făceau micuţele seminţe, câte vise de-ale lor nu legănă adierea serii pe când începeau să se audă primele cântece ale greierilor…
          — Oare unde vom încolţi?
          — Cine poate şti?
          — Doar vântul o ştie...
          Într-o dimineaţă, puful fu smuls de o nevăzută pală de vânt. Seminţele o porniră care încotro pe aripile vântului, agăţate de paraşutele de puf.
          — Salutare… Salutare, îşi spuneau micuţele seminţe unele altora.
          În vreme ce majoritatea seminţelor cădea pe pământul bun al grădinilor şi câmpurilor, una singură – cea mai mică dintre toate – sfârşi, după ce zbură puţin, într-o crăpătură din cimentul unui trotuar. Nu a dat decât de un fir de praf purtat acolo de vânt şi ploaie, atât de amărât în comparaţie cu pământul bun şi gras al câmpiilor.
          — Dar toată crăpătura este numai a mea! îşi zise sămânţa noastră şi, fără a sta o clipă pe gânduri, se strecură acolo şi încercă să-şi înfigă cât mai adânc rădăcinile.
          În apropierea acelei crăpături se afla o bancă rablagită şi scrijelită toată. Pe acea bancă se aşeza mereu un tânăr; era zbuciumat şi avea o privire neliniştită. Pe sufletul său apăsau nori negri şi mereu îşi ţinea pumnii strânşi.
          La un moment dat, văzu două zimţate frunzuliţe de un verde crud răsărind pe stradă din ciment.
          — Nu veţi reuşi, sunteţi ca mine! zise, râzând cu amar şi le strivi cu piciorul, într-un gest scurt.
          În ziua următoare însă, văzu că frunzele se ridicaseră iar şi de astă dată erau patru.
          Din acea clipă, îşi propuse să observe ce se întâmplă în fiece zi cu încăpăţânata şi curajoasa plantă. După câteva zile ieşi la iveală şi floarea, de un galben strălucitor, asemeni unui zâmbet fericit.
          Pentru prima oară după timp îndelungat, tânărul simţi cum resentimentele şi amărăciunea care îl copleşeau, împovărându-i inima, începeau să se destrame. Îşi înălţă capul şi respiră adânc. Izbi cu pumnul spătarul băncii şi strigă:
          — Am priceput… Putem să răzbim!
          Îi venea să plângă şi să râdă deopotrivă. Atinse cu degetele căpşorul galben al păpădiei - plantele simt iubirea şi bunătatea fiinţelor umane. Pentru micuţa şi îndrăzneaţă păpădie, mângâierea tânărului a fost lucrul cel mai frumos ce i s-a putut întâmpla...Iar pentru tânăr, biruinţa păpădiei a fost un semn pe care-l aştepta demult.

          Să nu întrebăm vântul de ce ne-a purtat acolo unde ne aflăm. Chiar dacă suntem sufocaţi de ciment, să ne înfigem cu putere şi încăpăţânare rădăcinile în pământ şi să trăim. 
Fiecare dintre noi poartă o veste bună.
          
(După o povestioară de Bruno Ferrero)


@ Pinterest



9 comentarii:

  1. Povestioara asta a fost numai buna pentru mine acum, am plans putin, desi nu e nimic de plans. O saptamana frumoasa si linistita! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te îmbrăţişez, Maria, cu drag şi cu bucuria de a descoperi în tine mereu un suflet frumos şi sensibil!

      Ștergere
  2. Superbă povestioară! Mulţumesc mult!
    te-mbrăţişez...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat iti multumesc pt povestioara de la cafeluta!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vrut sa iti scriu ieri si aici, pe langa mesajul ce ti l-am trimis, nu am apucat...
    Si eu iti multumesc din toata inima de aceasta povestioara, si mie mi-au dat lacrimile si pe langa asta, mi-a insuflat aceasta poveste si curaj si nadejde!
    Doamne miluieste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că povetioara ţi-a prins bine...:) Îmbrăţişări dragi, din suflet!

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails