Bună dimineaţa la cafeluţă şi poveste, într-o nouă săptămână, pe care v-o doresc rodnică în gânduri şi lucruri bune şi frumoase!
Era o vioară veche şi uzată, iar cel care ţinea licitaţia nu considera că merită să piardă foarte mult timp cu ea. De aceea, a luat-o în mână, a zâmbit şi a spus:
"Cine începe licitaţia, prieteni? Cine oferă un dolar? Un dolar persoana de colo! Doi dolari dincolo! Oferă cineva trei dolari? Trei dolari o dată! Trei dolari de două ori! Mai oferă cineva peste trei dolari?"...
Din spatele sălii de licitaţie, un bătrân cu părul albit de vreme a ieşit
în faţă şi a luat arcuşul. Apoi a scuturat praful de pe vechea vioară, a pus
arcuşul pe ea şi a cântat o melodie atât de pură şi de frumosă, încât părea că
se aude un cor de îngeri.
Când muzica s-a terminat, persoana care ţinea licitaţia a spus cu o voce
mult mai blândă:
"Oferă cineva o mie de dolari pentru această vioară? Două mii de dolari? Două mii de dolari! Oferă cineva trei mii? Trei mii, o dată...trei mii de două ori...Adjudecată!"
"Oferă cineva o mie de dolari pentru această vioară? Două mii de dolari? Două mii de dolari! Oferă cineva trei mii? Trei mii, o dată...trei mii de două ori...Adjudecată!"
Oamenii din sală au ovaţionat, deşii unii dintre ei se lamentau: "Nu
înţelegem, ce anume i-a schimbat valoarea?"...Răspunsul a venit imediat: "Atingerea mâinii unui maestru!".
În mod similar, foarte mulţi oameni dezorientaţi, ponosiţi şi plini de
păcate sunt vânduţi ieftin mulţimii lipsite de minte, la fel ca acea veche
vioară.
Un chilipir, un pahar de vin, un joc si-apoi aceşti oameni îşi văd de
drum.
Se oferă o dată, de două ori şi aproape se lasă vânduţi, când, deodată, apare Maestrul şi îi atinge.
Se oferă o dată, de două ori şi aproape se lasă vânduţi, când, deodată, apare Maestrul şi îi atinge.
Insă mulţimea fără de minte nu poate înţelege niciodată valoarea unui
suflet şi schimbarea pe care o produce în el
atingerea mâinii unui Maestru.
atingerea mâinii unui Maestru.
(Myra Brooks Welch, The Touch of the Master's Hand)
Mariana multumim pentru cafeluta a fost buna si gustoasa povestea vioarei, a noastra,... a oamenilor...
RăspundețiȘtergereCu permisiunea ta, preiau povestea in caietul meu :)
O saptamana minunata!!!!!!!
Cu drag, Corina! Aşa e, povestea-i a noastră, a oamenilor, plini de toate durerile şi lipsurile până ce Mâna Lui nu ne-a ridicat, cu îndrăzneală şi putere.
ȘtergereSăptămână cu bucurii!
Ce frumos! Mariana, cafeaua minunata, dar povestea si mai si.....Multumesc!
RăspundețiȘtergereCu drag mult, pentru un suflet sensibil! :)
Ștergere:) Multumesc de cafea, foarte faina povestea si...atat de adevarata. O saptamana plina de miracole!
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi eu, dragă Anca!
ȘtergereBucurii!
Ce frumos ...
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut şi mie, aşa că am adus-o pe blog-ul meu...
ȘtergereUa, cat de frumos!!! Nu stiu ce sa mai spun decat ca postarea asta mi-a facut pielea de gaina; ce frumos!!! Multumesc!
RăspundețiȘtergerePupici, cu mare drag, draga mea!
Ștergeretare frumoasă povestea! îndrăznesc să fac și eu o comparație: mulți aleargă după aparate foto sofisticate, performante, etc ... dar mult mai important e cel din spatele camerei, cel care ”îi dă viață”, la fel ca maestrul muzician ...
RăspundețiȘtergereo săptămână plină de binecuvântări!
Doamne ajută!
Exact aşa este, Fly, foarte tare mi-a plăcut cum ai spus! :) Cât suflet şi dragoste pui, atât rodeşte.
ȘtergereDespre tine am gândit de multe ori că eşti un maestru al camerei, o mai repet şi-aici, chiar dacă ştiu că, din modestie, o să te împotriveşti cuvântului acestuia! :)
Doamne ajută!
sincer, abia după ce am trimis comentariul mi-am dat seama că o să-mi capăt slavă deșartă ... dar lui Dumnezeu i se cuvine Slavă și laudă pentru toate: pentru pozele mele (cele reușite), pentru armoniile muzicienilor, pentru mireasma lăcrămioarelor ... și pentru postările tale frumoase :)
RăspundețiȘtergereflorin
N-am vrut să fie slavă deşartă, spun sincer, cred că bănui (aşa cum am bănuit şi eu că fugi de ea), dar aşa sunt eu, mai exaltată! :) Domnului I se cuvine slava pentru toate, Lui şi numai Lui, iar nouă se cade a-I mulţumi şi a ne bucura, în taină sau mai zgomotos :) de ele.
ȘtergereGânduri bune!
Bucurii!! Doamne ajuta! :)
Ștergere...multumim de povestioara.minunata...m-a facut sa ma rusinez,stiu eu de ce.Ar trebui sa cred ca si noi prin purtarea noastra putem modela un suflet ."In fiecare om e Dumnezeu cum diamantu-n roca e inchis..."
RăspundețiȘtergereAdriana, îmbrăţişări dragi, îţi mulţumesc pentru gândul frumos!
ȘtergereCred şi eu în puterea noastră de a crea, de a modela, ne-a dăruit-o Dumnezeu şi ne aşteaptă s-o punem în lucrare.
frumos şi plin de învăţătură ! ceea ce e trist, e că e mai greu în realitate!
RăspundețiȘtergereE mai greu să ne lăsăm modelaţi...
ȘtergereBine-ai trecut pe-aici, prietenă japoneză! :)