Durerea
aşează arşiţă peste suflet,
pustiind trecutul.
Adumbrind obrazul,
sărutul tău tremurat
întârzie sfârşitul
În ultima bătălie
cu mine însămi,
cuvintele cu care
te-am urât
îmi lovesc mâinile şi faţa
pătimind iubire
Mi-e teamă
că n-am să mă pot opri
iubindu-te!
Frumoase rânduri, adânci gânduri.
RăspundețiȘtergereTu ma faci sa plang de ziua mea... Te imbratisez cu drag si dor!
RăspundețiȘtergereAlina mea dragă, n-am vrut...
ȘtergereA fost starea şi frământarea mea de câteva zile-ncoace...am aşternut-o aici şi parcă s-a mai liniştit. Nu ştiu pentru câtă vreme...
Te-mbrăţişez şi eu, tare!
Frumos!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereO zi senina si o inima plina...
Mulţumesc, dragă Corina!
ȘtergereDragostea iarta totul, crede totul si se bucura de adevar...ma bucur ca te linistesti cand iti asterni gandurile catre noi!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Nicol, de vizită şi de gând!
ȘtergereSunteti un veritabil Prometeu al cuvantului !
RăspundețiȘtergereFelicitari !
Adina, mulţumesc mult, dar e prea mult spus!
ȘtergereŢi-am vizitat blogul, e interesant, o să revin. Zile frumoase!
Mariana, Duminica cu ajutorul Domnului pornim spre tara!
RăspundețiȘtergerePoate ne vedem :))
Oricum o sa te anunt!
Ce veste minunată şi ce bucurie, Corina! Mulţumesc! Drum binecuvântat spre casă şi înger păzitor!
ȘtergereAbia aştept să dai un semn...