6 septembrie 2012

Poveste cu o fetiţă frumoasă şi o aripă de înger


"A fost odată o minune de fetiţă de numai şapte anişori ale cărei vise s-au frânt..."

Minunea noastră, Alexandra, a plecat ieri spre altă Lumină.
 Prea multă suferinţă într-un trupuşor atât de fragil, prea multă durere într-un sufleţel atât de crud. 
Durere amestecată cu bucurie şi iarăsi cu durere, speranţă, luptă, rugăciune, lacrimă, tăcere...
 Un înger frumos şi alb ca sufetul ei pur şi-a făcut aripa cuib de dragoste şi-a urcat-o acolo unde Bucuria şi Prăznuirea sunt obişnuinţa fiecărei clipe. 

Ne-am dorit din suflet să trăieşti, Alexandra, pui drag!
 O mulţime de oameni s-au rugat pentru tine aşa cum poate nu s-au rugat niciodată pentru cineva! 
O mulţime de oameni buni au întins mâinile şi inimile lor spre voi în încercarea aceasta. Părinţii şi frăţiorul tău s-au rugat şi au nădăjduit cu disperare să te faci bine, însă Domnul a îngăduit să se întâmple astfel: te-a lăsat doar un timp scurt aici, pe pământ - parc-ar fi fost doar o clipă, cât ai spune o poveste cu zâne - şi te-a chemat apoi la El.

Pe cei pe care îi iubim i-am vrea veşnic lângă noi...e cumplită despărţirea şi aporoape nu înţelgem de ce trebuie să se petreacă, de ce atât de curând, de ce...
Fie ca Domnul milei să-i mângâie pe părinţi şi pe frăţior, să le aline prea marea durere...şi vreau să vă rog - pe toţi cei care intraţi aici - să vă amintiţi de leacul ceresc al rugăciunii: pomeniţi-i în rugăciunea voastră pe Dumitru, Gabriela şi Florin (părinţii şi fratele Alexandrei), ca Domnul Dumnezeu să le dea putinţa de-a trece peste această mare încercare.

Am căutat să aşez aici o poză cu Alexandra, printre cele pe care le salvasem de pe blogul ei. Întâi am ales una în care îmbrăţişa doi urşi imenşi de pluş. Zâmbea, dar ochişorii erau trişti şi buziţele purtau încă urmele rănilor lăsate de afte. Atunci, m-am hotărât să pun fotografia pe care am pus-o şi în prima postare despre Alexandra: poza cu inorogul. Ea este Alexandra noastră!


















Odihnă binecuvântată în bucuria lui Hristos, Alexandra noastră, suflet drag!



8 comentarii:

  1. Dumnezeu sa o odineasca. Ii scrisesem o poveste.... Am crezut ca se va vindeca...:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să o odihnească Domnul, dragă Claudia!
      Şi eu am sperat tot timpul că se va face bine.
      Mă gândesc că i-ar fi plăcut, cu siguranţă, să citească povestea, mai cu seamă că un cadou-poveste nu primeste multă lume...

      Ștergere
  2. Ma plec in fata suferintei prin care a trecut, micuta noastra prietena pe care am intalnit-o doar di povestirile Sarei si ale Lacramioarei, dar pe care ma indragit-o imediat. Dumnezeu sa o odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un copil care a îndurat muceniceşte...Domnul să-i aşeze sufletul cu Sfinţii!
      Te îmbrăţişez, Adriana. Şi îţi mulţumesc că porţi în scris, în suflet şi în rugăciune poveştile atâtor copilaşi suferinzi...

      Ștergere
  3. Dumnezeu s-o primeasca in ceata copilasilor imbracati in rochite albe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. AdrianaB, suflet bun de mămică, ce duioasă simţire, cât de frumos ai spus! Aşa să rânduiască Domnul!

      Ștergere
  4. Sunt sigura ca va fi o lumina calauzitoare pentru parintii si fratiorul ei de acolo de Sus. Domnul sa ii odihneasca in pace sufletelul si sa ii mangaie pe cei ramasi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-o odihnească Domnul cu Sfinţii Săi! Mulţumesc de gând, draga mea!

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails