Izvorul tămăduirilor

Astăzi, bucurie în Cer şi pe pământ se face
şi înflorire a nădejdilor noastre,
căci tu, Maică şi Fecioară, eşti ulcior care ne-ai picurat nouă Viaţa şi Tămăduirea
şi care pururi ne dăruieşti rugăciunea ta ca scăldătoare în care să ne vindecăm de multele noastre răni şi păcate!

Maica Domnului meu, cu cei suferinzi mă primeşte şi mă alină şi mă tămăduieşte de nerecunoştinţă, de egoism, de mândrie, de uitare, de neiubire...


.

Hristos a înviat!

.

Cu trupul adormind, ca un muritor, Împarate şi Doamne,
A treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând
Şi moartea pierzandu-o
Paştile nestricăciunii, lumii dând mântuire.


.

Nu-i numai Iuda vinovat...

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce Se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...
Şi-acum Iisus cel condamnat,
azi, El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...

de Costache Ioanid

Oh, Doamne...mai mult ca-n orice zi, în astă miercuri mă iartă pentru toate sărutările de Iudă pe care vinovat le-am aşezat vreodată pe obrazul tău...


.
.

Ale Tale dintru ale Tale...

"Ale Tale dintru ale Tale, Ţie-Ţi aducem de toate şi pentru toate..."

Nimic nu am a-Ţi aduce de la mine, Doamne...mereu mă înfrupt la masa iubirii Tale, mereu iau bucurie din Bucuria Ta, putere din biruinţa Ta, nădejde din promisiunile Tale nemincinoase, cântare din slavoslovirile îngerilor Tăi...

Azi Îţi întorc în imagini o fărâmă din taina frumuseţii şi măreţiei Tale, cuprinsă ca-n alt rai în izbucnirile vii ale primăverii, vestitoare de Înviere şi de negrăită bucurie.
Fie ele aduceri-aminte presărate deopotrivă durut şi bucuros pe drumul Golgotei...

Osana!










.

Cine poate vorbi cu un copac...

Calendarul încărcat cu termene, goana de la o întrevedere la alta?
Obosit de viaţă şi închis într-o lume îngustă de lucruri, care sunt exagerate sau de prisos?
Du-te în pădure! Acolo este primăvară. Acolo te aşteaptă copacii. Copaci minunaţi, care trăiesc în tăcere din liniştea şi din seva care urcă până în vârful ultimei crenguţe. Acolo cântă pentru tine păsărele.

Du-te în pădure!
Culcă-te sub un copac, ia un fir de iarbă în gură şi bucură-te în a nu face nimic. Atunci te copleşesc cele mai bune gânduri şi cele mai frumoase visuri. Atunci dispar problemele pe care le ai în spatele pereţilor tăi.

Cine poate vorbi cu un copac nu trebuie să meargă la psihiatru. Numai că majoritatea oamenilor cred contrariul...

(Phil Bosmans - Cuvinte pentru a fi om)




După câteva zile grele, obositoare şi parcă nefiresc de lungi, la sfârşit de săptămână am simţit nevoia să "probez" îndemnul de mai sus...aşa că am fost în pădure!
Incursiunea a însemnat transfuzie de viaţă şi de bucurie. Şi nesfârşită mulţumire pentru toate cele pe care Dumnezeu mi le-a dăruit, până şi în lucrurile cele mai mărunte...

.

Despre mersul pe Cale

Pe ce cale să pornim?
Oamenii nu pot urma calea cea dreaptă nu pentru că n-ar avea călăuză, ci pentru că au prea multe. Şi încă dintr-o pricină, arătată de proorocul Ieremia prin aceste cuvinte: "Ştiu, Doamne, că nu este a omului calea lui, nici bărbat va merge şi va isprăvi călătoria sa." (Ier. 10, 23)
Dar cine ne va arăta calea?
Numai Cel în a Cărui stăpânire este viaţa omului. Numai Cel ce ne-a trimis pe acest drum al vieţii ne poate fi cale şi călăuză. Căci numai El ştie cele două capete ale căii, începutul şi sfârşitul.
Şi cine ar putea şti acestea, dacă nu a fost de faţă la zidirea lumii şi dacă nu este în stare să prevadă sfârşitul lucrurilor zidite? Cum ar putea omul, logodnic al morţii încă din leagăn, să înfăţişeze călătoria omenirii de mii de ani, de vreme ce propria sa călătorie în lumea aceasta ţine o clipă sau două după socoteala Ziditorului vremilor, înaintea Căruia o mie de ani sunt ca o zi?

Cu adevărat, viaţa omenească nu a semănat nicicând mai mult cu un iarmaroc plin de nenumăraţi amăgitori ca în vremurile noastre. Se cuvine să fim cu luare aminte.
Rătăciţii se înfăţişează drept călăuze. Amăgitorii se înfăţişează drept prieteni. Incendiatorii se înfăţişează drept paznici ai casei. Bogătanii se înfăţişează drept izbăvitori, desfrânaţii drept însoţitori, necredincioşii drept povăţuitori, pierzătorii de suflet drept sprijinitori.
Cu devărat, nicicând de la Adam nu au fost mai multe călăuze mincinoase decât în veacul al douăzecilea. Şi în toate veacurile, ca şi în acesta, este o singură cale bună şi o singură călăuză adevărată - Domnul Iisus Hristos, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul oamenilor.

Eu sunt Calea, a spus El în urmă cu două mii de ani. Şi după ce vor trece încă două mii de ani, cuvintele Lui vor răsuna precum argintul între pietre: Eu sunt Calea. Şi după alte două mii de ani, cuvintele Lui vor suna ca aurul între tinichele: Eu sunt Calea. La sfârşitul sfârşiturilor, când toate reclamele murdare vor obosi, toate minciunile vor răguşi, iar răgetul lor de leu se va schimba într-un şuierat răguşit de şarpe, atunci toate urechile vor auzi numai răsunetul argintiu al cuvintelor lui Dumnezeu: Eu sunt Calea. Iar toate generaţiile, printre care şi a noastră, vor avea de ales între mulţi rătăciţi şi Hristos Călăuzitorul.
Alegerea este a voastră!

Sfântul Nicolae Velimirovici, Epsicopul Ohridei şi Jicei - Prin fereastra temniţei




.